Într-o primăvară luminoasă, în Valea Rătăcirii, oița Perdulina poartă în lână spini, noroi și rușine. Aude despre un Păstor adevărat care își cunoaște oile pe nume și pe care nimic nu-L poate opri când hotărăște să salveze. Dar, până să-L întâlnească Perdulina dă peste „păstori” falși: un vulpoi cu vorbe dulci, lupi cu noroi sclipitor, un țap care promite câștiguri și o capră cu liste grele de reguli. Fiecare îi oferă o altă cale… însă niciuna nu poate vindeca rana dinăuntru. Când furtuna se abate și prăpastia o înghite, Perdulina descoperă, în sfârșit, adevărata salvare: harul Păstorului cel bun, care coboară după oaia pierdută, o ridică în brațe și o duce acasă. Autoarea ne prezintă pe aceste pagini o poveste caldă și plină de speranță despre un Dumnezeu neclintit în salvare și despre siguranța iubirii Lui pentru cei neputincioși.