O continuare palpitantă a primului volum, Învingătorul, care se încheie oarecum dezamăgitor pentru cititor, mereu înclinat spre un happy end. Dar saga continuă. Luptătorul german începe ca un condamnat la galere, dar încheie caBrandulf Rex Vitus, botezat în credința creștină de care s-a lăsat în cele din urmă cucerit. El, învingătorul în multe lupte, este zdrobit prin multe încercări, dar și cucerit de dragostea și harul găsite între creștini.
Desigur, nici ființa pe care o iubește atât de mult încât își riscă viața pentru ea fără ca măcar să clipească, nu este străină de convertirea sa. Tenacitatea și curajul ei de a apăra credința creștină, devotamentul și rugăciunile ei, în pofida slăbiciunii ei momentane, lasă o amprentă puternică asupra neînfricatului luptător.
Anul este 316 d.Hr. Persecuția creștinilor este oficial abolită, dar atacurile împotriva bisericii continuă. Pe de o parte, luptele politice îl determină pe celălalt conducător, Licinius, să renunțe la Cristos și să inițieze o nouă persecuție, deși cu o viață scurtă în urma celor două bătălii cu Constantin în care suferă pierderi grele. Pe de altă parte, gnosticismul, susținut în principal de Alexandria, amenință elemente fundamentale ale credinței creștine, iar adepții lui, cu nume sugestive, cum ar Cobra, nu au scrupule în a face orice pentru a dărâma biserica din interior.
Însă două pietre de hotar se dovedesc decisive în istoria creștinismului. Cea mai importantă este stabilirea canonului biblic, iar a doua este decizia construirii unor biserici care să arate Romei că idolatria este pe cale să iasă din oraș. În aceste două demersuri, se obține sprijinul împăratului Constantin și a mamei sale, Elena. Dar saga continuă…