Pavel vrea să fie asemenea lui Isus. Nu mai e o chestiune de simplă etică. Nu mai e o chestiune de bine și rău. Este asemenea lui Cristos? Aceasta este întrebarea arzătoare. Pavel vrea să fie liber. Dragostea de sine, chiar și în formele ei ascunse, în gesturile ei inofensive, îi provoacă greață. El vrea să fie asemenea lui Isus în toată frumusețea smereniei și a compasiunii Lui. Vrea să-L iubească pe Dumnezeu cu o dragoste curată și să-I slujească cu acea dedicare totală care L-a caracterizat pe „singurul născut din Tatăl”. Într-un paroxism al dezgustului de sine și în chinul deznădejdii de sine, apostolul strigă după eliberare (Romani 7:24). Există o cale de scăpare? Da, există. Pavel a găsit-o. Și noi o putem găsi.