Pana cand, Doamne?
Fie acesta strigatul neincetat al inimilor noastre, in timp ce inaintam spre odihna si slava care ne stau inainte. „Timpul e scurt” si vesnicia, cu toate realitatile ei divine si glorioase, este aproape. Fie ca sa traim in aceasta lumina. Fie ca sa fim intotdeauna in stare ca, prin ochii credintei, sa vedem stralucirea diminetii milenare – dimineata fara nori – radiind pe dealurile din departare.
Totul arata spre aceasta; orice eveniment care se petrece, orice voce care atinge urechea, vorbeste despre iminenta apropiere a imparatiei; marea si valurile se pot auzi mugind – natiunile sunt zguduite, tronurile rasturnate; toate aceste lucruri sunt o voce pentru urechea circumcisa si vocea spune
„Priveste sus!”.
Cei care au primit Duhul Sfant au primit arvuna mostenirii viitoare, iar arvuna, dupa cum stim, este parte a lucrurilor care vor fi primite. Ei au fost pe munte; si – desi norul poate ca i-a acoperit si pe ei – desi trebuiau sa coboare si ei de pe munte pentru a infrunta incercarile si necazurile de jos – totusi au gustat in avans din bucuria si binecuvantarea care este a lor pentru totdeauna; si ei pot sa-I multumeasca, neprefacuti, lui Dumnezeu, in timpul calatoriei lor de zi cu zi, ca sperantele lor nu sunt marginite de orizontul intunecat al acestei lumi, caci ei au o casa dincolo de toate acestea.