Romanul Quo vadis, scris în ultimii ani ai secolului XIX, a fost tradus în peste 40 de limbi și s-a vândut în milioane de exemplare. Povestea de dragoste dintre Ligia și Vinicius se desfășoară pe fundalul istoric al domniei sângeroase a lui Nero. Puterii romane, reprezentate de un împărat ce avea drept de viață și de moarte asupra tuturor supușilor săi, i se opune puterea credinței creștine, împărtăşită cu precădere de plebe. Însă cele două forțe potrivnice nu sunt din aceeaşi lume şi nu se manifestă în acelaşi chip. În vreme ce puterea militară și politică a Romei se afirmă prin violență, desfrâu și opulență, puterea spirituală se vădeşte în smerenie, în bunătate şi, mai presus de orice, în dragoste curată.
Titlul romanului e inspirat dintr-o legendă medievală în care se relatează că, pe vremea persecuțiilor stârnite de Nero împotriva creștinilor din Roma, apostolul Petru fuge din cetate ca să-și scape viața. Pe drum însă, Îl întâlnește pe Isus și Îl întreabă: „Quo vadis, Domine?” (Unde mergi, Doamne?). Isus îi răspunde: „La Roma, ca să fiu răstignit din nou”. Rușinat de propria lașitate, Petru se întoarce în cetate, unde va muri ca martir, răstignit cu capul în jos.
Henryk Sienkiewicz s-a născut în anul 1846, în Wola Okrzejska, Polonia. A studiat medicină, drept și filologie. S-a remarcat ca romancier, nuvelist și jurnalist. La un moment dat, a încercat să se stabilească în California, unde, împreună cu niște prieteni, înființase o fermă. În ciuda entuziasmului inițial, a abandonat repede acest proiect, dezamăgit de ceea ce oferea America. Cu prilejul unei călătorii spre estul Europei, poposeşte şi în București, în anul 1866. Popularitatea de care se bucura în special datorită romanului Quo Vadis îl aduce pe Sienkiewicz în atenția Academiei Suedeze care avea să îi acorde Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1905. Alte romane care l-au făcut celebru: Cavalerii teutoni, Prin foc și sabie, Potopul.