Loraine Boettner (1901–1990) s-a născut în nord-vestul statului Missouri. A absolvit Princeton Theological Seminary (licenţa 1928, masterat 1929), unde a studiat teologia sistematică sub îndrumarea regretatului profesor C. W. Hodge. Înainte de a studia la Princeton, a absolvit Tarkio College, din Missouri, şi a urmat studii de scurtă durată în agricultură la University of Missouri. În anul 1933, i s-a acordat un doctorat onorific în teologie, iar, în 1957, doctoratul în literatură. Vreme de opt ani, a predat teologia la Pikeville College, din Kentucky. Printre cărţile sale se numără The Reformed Doctrine of Predestination (1932), Studies in Theology (1947), Immortality (1956) şi Roman Catholicism (1962).
Robert G. Clouse este profesor emerit de istorie la Indiana State University, Terre Haute, şi pastor ordinat, slujind câteva biserici din Iowa şi Indiana. A absolvit studiile de licenţă la Bryan College şi Grace Theological Seminary, precum şi la University of Iowa, unde și-a susţinut şi teza de doctorat. Este cercetător al istoriei gândirii creştine. Profesorul Clouse este unul dintre editorii cărţii Protest and Politics (1968) şi autor al unor capitole din Puritans, The Millennium and the Future of Israel (1970), Christ and the Modern Mind (1972) şi The Cross and the Flag (1972).
Anthony A. Hoekema (1913–1988) s-a născut în Olanda şi a imigrat în Statele Unite în anul 1923. A absolvit Calvin College (studii de licenţă), University of Michigan (masterat), Calvin Theological Seminary (licenţă în teologie) şi Princeton Theological Seminary (doctorat în teologie, 1953). După ce a slujit ca pastor al câtorva biserici creştine reformate între anii 1944–1956, a devenit conferențiar în teologie la Calvin College (1956–1958). Începând cu anul 1958, a fost profesor de teologie sistematică la Calvin Theological Seminary. Profesorul Hoekema a petrecut doi ani sabatici la Cambridge, în Anglia (1965–1966, 1973–1974), şi a scris The Four Major Cults (1963), What about Tongue-Speaking? (1966), Holy Spirit Baptism (1972), The Christian Looks at Himself (1975) şi The Bible and the Future (1979).
Herman A. Hoyt (1909–2000) a fost rector şi profesor de teologie creştină la Grace Theological Seminary şi Grace College, din Winona Lake, în statul Indiana. A obținut două licențe, un masterat în teologie și un doctorat în teologie, precum şi un doctorat onorific. A scris cartea The End Times (1969) şi o altă lucrare despre atributele lui Dumnezeu. De asemenea, a contribuit cu articole într-o seamă de jurnale creştine din Statele Unite şi a susţinut o conferinţă despre mileniu. Profesorul Hoyt a fost preşedintele consiliului de administrație al Winona Lake Christian Assembly şi colaborator al profesorului Alva J. McClain, rector al Grace Theological Seminary şi apoi al Grace College, încă de la înființarea acestuia în anul 1937.
George Eldon Ladd (1911–1982) a fost profesor de exegeza Noului Testament şi teologie la Fuller Theological Seminary începând cu anul 1950 şi a urmat studii de licenţă în teologie la Gordon College şi Gordon Divinity School, obţinând apoi titlul de doctor în teologie la Harvard University. De asemenea, a urmat studii postdoctorale la universităţile din Heidelberg şi Basel. Ca pastor baptist, profesorul Ladd a slujit mai multe biserici ale acestei denominaţii. A fost profesor de limba greacă la Gordon College (1942–1945) şi şeful catedrei de Noul Testament la Gordon Divinity School (1946–1950). Dintre scrierile sale amintim: Crucial Questions about the Kingdom of God (1952), The Blessed Hope (1956), The Gospel of the Kingdom (1959), Jesus Christ and History (1963), The New Testament and Criticism (1965), The Pattern of New Testament Truth (1968), Commentary on the Revelation (1972) şi The Theology of the New Testament (1974).
REZUMAT:
Învăţătura despre Împărăţia lui Dumnezeu devine un subiect care stârnește vii discuții atunci când credincioșii încearcă să interpreteze texte precum Daniel 2 şi Apocalipsa 20. În încercarea de a aplica aceste texte la cursul istoriei omenirii, creştinii au creat sisteme care explică diferit cum va avea loc întoarcerea lui Hristos şi domnia Lui pe pământ. Trei dintre aceste sisteme sunt cunoscute sub numele de premilenarism, amilenarism şi postmilenarism. Cu toate că sunt utile şi s-au bucurat de mare popularitate, aceste categorii prezintă şi unele neajunsuri, întrucât diferenţele dintre ele nu se referă doar la întoarcerea lui Hristos. Împărăţia pe care o aşteaptă premilenariştii este foarte diferită de împărăţia anticipată de postmilenarişti nu doar în ceea ce priveşte timpul sau modul în care va veni ea, ci şi în privinţa naturii sale şi a modului în care Îşi va exersa Hristos autoritatea în împărăţie.
Majoritatea premilenariştilor cred că întoarcerea lui Hristos va fi însoţită de anumite semne, precum propovăduirea împărăţiei tuturor neamurilor, lepădarea de credinţă, războaie, foamete, cutremure de pământ, venirea Antihristului şi Necazul cel Mare. Revenirea lui Hristos va fi urmată de un timp de pace şi dreptate şi va avea loc înainte de sfârşitul lumii. Atunci Hristos va domni El Însuşi ca împărat sau prin intermediul unui grup ales de credincioşi. Această domnie va fi inaugurată dintr-odată şi cu mare putere. În această vreme, evreii vor fi mântuiţi şi vor avea un rol deosebit de important. Până şi natura va beneficia de binecuvântările miei de ani şi va da roade din belşug, iar cele mai temute fiare vor fi îmblânzite. Răul va fi ţinut în frâu de Hristos, care va stăpâni cu „un toiag de fier“. Totuşi, la sfârşitul celor o mie de ani nişte oameni răi se vor răzvrăti şi aproape că îi vor învinge pe sfinţi. După mia de ani, vor fi înviaţi şi morţii necredincioşi, iar apoi vor fi aşezate cele două stări veşnice, raiul şi iadul.
Postmilenariştii sunt de părere că vremea în care Împărăţia lui Dumnezeu se extinde datorită învăţăturii şi predicării creştine este chiar acum. Creşterea Împărăţiei va duce la creştinarea întregii lumi şi se va încheia cu o lungă perioadă de pace şi de bunăstare, numită mileniu sau mia de ani. Această nouă eră nu va fi radical diferită de vremea în care trăim acum. Mia de ani se va ivi pe măsură ce oamenii se vor converti în număr tot mai mare la creştinism. Răul nu va fi stârpit cu desăvârşire, însă se va reduce tot mai mult datorită influenţei morale şi spirituale crescânde a creştinilor. Biserica va avea un rol din ce în ce mai important, iar multe probleme de ordin social, economic şi educaţional îşi vor găsi în sfârşit rezolvarea. La sfârşitul acestei perioade vor avea loc cea de-a doua venire a lui Hristos, învierea morţilor şi judecata de pe urmă.
Amilenariştii susţin faptul că Scriptura nu prezice o asemenea perioadă de pace universală şi dreptate înainte de sfârşitul lumii. Ei cred că lumea va cunoaşte o creştere continuă a binelui şi a răului, care se va încheia cu cea de-a doua venire a lui Hristos, când morţii vor fi înviaţi şi va avea loc judecata de pe urmă. Amilenariştii spun că Împărăţia lui Dumnezeu este acum în lume, deoarece Hristos cel biruitor Îşi conduce poporul prin Cuvântul şi prin Duhul Său; în acelaşi timp însă, amilenariştii aşteaptă o împărăţie viitoare, slăvită şi desăvârşită pe un nou pământ, în viaţa veşnică. Amilenariştii interpretează mia de ani din Apocalipsa 20 ca fiind domnia actuală împreună cu Hristos, în ceruri, a sufletelor credincioşilor care au murit.
După cum în trecut diversele puncte de vedere cu privire la acest subiect și-au avut susţinătorii lor de nădejde, la fel se prezintă lucrurile şi astăzi. George Eldon Ladd, profesor la Fuller Theological Seminary, ne prezintă ceea ce poate fi numit premilenarism „istoric“. Herman A. Hoyt, rector al Grace Theological Seminary, scrie despre premilenarismul „dispensaţionalist“. Loraine Boettner prezintă perspectiva postmilenaristă. Articolul final, scris de Anthony A. Hoekema, profesor la Calvin Theological Seminary, detaliază perspectiva amilenaristă. În încheierea fiecăruia dintre articole, ceilalţi colaboratori răspund din prisma propriilor poziții.
Cartea conține și o bibliografie selectivă a lucrărilor referitoare la mileniu. Autorii își prezintă poziția și reacționează la pozițiile prezentate de ceilalți coautori cu dorința și speranța de a-i ajuta pe cei care studiază cu sârg Scriptura să-şi formuleze propriile concluzii privind interpretarea miei de ani. Interpretarea profeţiilor constituie un subiect cu privire la care e bine să luăm mereu seama la atenţionarea apostolului Pavel: „Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin“ (1 Cor. 13:12).