“Cuvântul biblic “speranță” nu înseamnă gândire deziderativă. Dacă spun “Sper să nu plouă mâine”, acesta este un exemplu clasic de gândire deziderativă, în special în climatul englezesc.
Speranța creștină are o semnificație mult mai puternică. Dacă simbolul credinței creștine este crucea, atunci simbolul speranței creștine este o ancoră.
Vom avea mare nevoie de speranță în vremurile ce ni se aștern înainte, pentru că națiunea aceasta va fi cuprinsă de un val de pesimism și oamenii lui Dumnezeu sunt chemați să fie oameni plini de speranță, care știu unde merg, care știu care va fi sfârșitul lucrurilor și care rămân liniștiți când toți cei din jur sunt tulburați.” (p. 14)