De cele mai multe ori sunt nevoi lăuntrice și exterioare pe care Dumnezeu le lasă în viaţa noastră cu scopul de a ne învăţa să ne rugăm. Abia atunci când nu numai teoretic, ci și practic, ne izbim de limitările noastre și recunoaștem că și cele mai bune dorinţe și cele mai evlavioase intenţii sunt lipsite de putere, vom accepta, treptat, să depindem total de Dumnezeu. Atunci – din păcate, deseori abia atunci când picioarele noastre se rănesc alergând pe propriul drum – dorinţa de a ne ruga va crește în intensitate şi vom spune: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”