Numitorul comun al aspiraţiilor omeneşti nu poate fi aşa zisa fericire atinsă (este ea aşa vreodată?), ci numai şi numai ceea ce duce la fericire, activitatea care ne face fericiţi. Acest singur numitor comun, însă, este Creativitatea.
Orice bucurie de a trăi este totodată şi bucurie de a muri. Un optimism laş şi neghiob a hipnotizat atât de bine opinia publică din toate ţările, încât un imens număr de bărbaţi şi de femei se cred gata să renunţe la orice bucurie profundă, cu condiţia să nu apară nimic care ar putea să le tulbure acest optimism. Dacă renunţă în modul acesta la creativitate, omul e nevoit să idealizeze rutina. De unde şi idealul unei vieţi complet mecanizate în care totul merge ca pe roate.
CUPRINS
PREFAŢĂ
SĂNĂTATE
PROPRIETATE
FAMILIE
CĂSNICIE
PROGRES
CREATIVITATE
RAŢIUNE ŞI RELIGIE
POSTFAŢĂ