Călătoria noastră continuă, încă nu am ajuns la destinaţie. Deşi problema vieţii veşnice sau a morţii veşnice este rezolvată şi nu ridică niciun semn de întrebare, istoria noastră pe pământ – anume, dacă rămânem credincioşi până la sfârşit sau oscilăm pe cale – este o chestiune care rămâne de văzut. Înainte ca să ajungă în port, corabia este supusă schimbărilor şi expusă pericolului. N-ar trebui să fim niciodată atât de siguri pe noi, încât să ne închipuim că soarta noastră este deja hotărâtă. Deşi faptul că ne aflăm în călătorie este motiv de bucurie, chestiunea legată de cum vâslim şi rezultatul final rămâne un subiect deschis.
Mr. Moule, care într-o vreme a lucrat în China, a spus odată că secretul unei vieţi creşine biruitoare este acela de a putea să rezişti până în ultima clipă. Deşi întunericul este gros, el nu va dura pentru totdeauna; căci nu ne spune Isaia 21:12: „străjerul răspunde: ‘Vine dimineaţa şi este tot noapte...’”? Acum este noaptea cea neagră, dar în curând va veni dimineaţa. Te îndemn stăruitor să rezişti până în ultima clipă. Fie ca ochii noştri să nu rămână aţintiţi asupra nopţii negre, nici asupra greutăţilor, ci să mergem înainte neclintiţi. Nu merită să nu înaintezi astăzi. Nu merită să te relaxezi acum. Căci vom ajunge numaidecât pe ţărmul celălalt.