Deopotrivă mărturie și document despre suferință și supraviețuire în universul concentraționar din perioada comunismului, tulburătoarele evocări ale lui Ferenc Visky Jr se află, paradoxal, sub semnul luminii și al speranței izvorâte din privirea plină de candoare a copilului care observă că până și în neprimitoarea Câmpie a Bărăganului răzbate năzuința spre „un cer și un pământ nou”. Alungați fără cea mai mică vină în miezul unui tărâm al nimănui, prinși în încrengătura unei călătorii aproape fără sfârșit, mama și cei șapte copii trec prin purgatoriul inițierii într-o lume ostilă, descoperind sensurile profunde ale credinței, sacrificiului de sine și iubirii aproapelui.
- Maria Hulber Cercetător acreditat CNSAS; a editat volumul „În sfera tăcerii”. Richard Wurmbrand în dosarele Securității
„Memoriile răsfirate” din această carte au fost adunate și scrise de întâiul născut din cei șapte [frați Visky]. Contrarevoluționarul de 10 ani a devenit, vrând-nevrând, noul cap al familiei. Mama, născută și crescută în Budapesta, nu vorbea limba română la acea vreme când, istoria – noțiune sinonimă cu absurdul – a bătut la ușă, iar ea i-a deschis-o larg… Primul născut a fost tălmaciul în limba română pentru ea și pentru toată familia. Un Angelus interpres contrarevoluționar. O mărturie târzie, iată, ce nu și-a pierdut valabilitatea. Așa cum literatura absurdului a devenit cea mai potrivită descriere a istoriei secolului trecut, memoriile fratelui meu își găsesc semnificația în primul rând în viața noastră, pe care o trăim în prezent, nu numai în a acelora care, între timp, au trecut în veșnicie.
- András Visky Scriitor – cel mai mic dintre cei șapte „contrarevoluționari” minori
Titlul m-a făcut curios și am vrut să aflu de ce a fost ales, până când am înțeles, la pagina 97: „A urmat apoi o invazie de îngeri… – Nu te teme, tatăl tău trăiește; e bine, am stat cu el în celulă, la Gherla!” Există o metodă de asistență spirituală, așa-numitul „motivational interviewing” – mai precis inter-viewing, adică analizăm împreună ce se vede între noi… pentru ca, odată ce viziunea ta se limpezește în cadrul conversației dintre noi, acest lucru să fie suficient pentru a te motiva – pe care am învățat-o de la Bert Bakker, renumitul specialist olandez și pastor reformat, specializat în asistență spirituală. El o leagă de rolul de gazdă și spune că „aduce acasă” vestea bună despre posibilitatea schimbării, în măsura în care gazda sau oaspetele se „surprind” reciproc cu ceea ce aduc la masa discuției. Practică ospitalitatea, ne îndeamnă apostolul, pentru că astfel, fără să-ți dai seama, găzduiești îngeri. Ca Aurel Păuna, care a găzduit preoteasa cu cei șapte copii ai ei. Iar copiii l-au păstrat apoi pentru totdeauna în inimile lor, în felul acesta, „l-au găzduit” și ei pe Aurel. Oricât de mare ar fi fost șocul sau oricât de scandaloasă ar fi fost cruzimea comuniștilor, demnă de piatra de moară din evanghelii, totuși, un lucru se dovedește întotdeauna la final: îngerii acestor micuți scandalizați „văd mereu chipul Tatălui meu ceresc în ceruri”. Această carte este, la rândul ei, revelatoare; dacă o vei citi, la sfârșit te va transforma, poate, și pe tine într-un înger, pentru ca și tu să vezi chipul Tatălui.
- Levente Horváth Președintele Fundației Bonus Pastor
Despre comunism și ororile lui înfiorătoare se vorbește încă prea puțin. Ba chiar sunt voci care propun să nu dăm atâta importanță trecutului sau să reinterpretăm pozitiv regimul odios și criminal, căci liderii erau, chipurile, patrioți. Iată un motiv pentru care volumul Am întâlnit îngeri este necesar și bine-venit. Dar îl recomand și pentru tonul și tonusul luminos, chiar vesel pe care autorul îl adoptă când relatează pățaniile trăite în cocioabele din fundul Bărăganului în care a trăi ca deportat și „contrarevoluționar”.
- Teofil Stanciu