Dr. D. James Kennedy: Prin viaţa şi exemplul acestui om al lui Dumnezeu, credinţa cititorilor va fi întărită, viaţa lor de rugăciune îmbogăţită, iar slujirea lărgită.
Cuprins
- 1. Un predicator nepotrivit
- 2. Întoarcerea risipitorului
- 3. Păşind în lucrare
- 4. Predicarea, studiul şi creşterea
- 5. Învăţând trăirea prin credinţă
- 6. Începutul lucrării din Bristol
- 7. Instituţia de cunoaştere a Scripturii
- 8. Dovedind credincioşia lui Dumnezeu
- 9. Lucrarea se lărgeşte
- 10. Perseverând în încercare
- 11. Încrezându-se în Dumnezeu pentru toate nevoile
- 12. Cerând şi primind
- 13. Privind spre Domnul
- 14. Credinţa întărită prin întrebuinţare
- 15. Rugăciunea zilnică şi răspunsurile venite la timp
- 16. Hrană pentru creşterea credinţei
- 17. O vreme de prosperitate
- 18. Dumnezeu clădeşte un miracol
- 19. Răspunzând chemării lui Dumnezeu la slujire
- 20. Viaţa încântătoare de isprăvnicie
- 21. O nouă biruinţă a credinţei
- 22. Primind mai mult pentru a da mai mult
- 23. Muncă mai multă şi minuni mai mari
- 24. Prosperitate şi creştere continuă
- 25. Lucrarea Duhului printre noi
În odaia lui de rugăciune, singur cu Dumnezeu şi cu Biblia, George Müller îşi încingea coapsele minţii şi îşi lustruia armura pentru bătăliile zilei. Cu încredere totală şi simplitate de copil, el credea fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu. Se întorcea cu înflăcărare la Cuvântul lui Dumnezeu de mai multe ori în fiecare zi ca şi cum ar fi fost într-o comunicare constantă cu cerul, primind scrisori proaspete cu îndrumări şi promisiuni preţioase de la Tatăl lui ceresc.
Nu studia niciodată Biblia pentru alţii. El studia doar pentru el însuşi ca să afle ce aştepta Tatăl lui ceresc de la el. A devenit atât de îmbibat de adevărul lui Dumnezeu, încât atunci când vorbea despre Dumnezeu, ascultătorii lui îşi aminteau de cuvintele Mântuitorului din Ioan 7:38, fiindcă din el păreau să curgă „râuri de apă vie”.
Rugăciunile lui erau rostite cu un limbaj simplu şi cu un duh smerit şi înflăcărat. Pentru că ştia că Tatăl lui era atât de bogat, binevoitor şi iertător, se simţea liber să ceară şi să primească mari binecuvântări. Însă trăsătura cea mai remarcabilă a rugăciunii sale era aceea că el cerea toate lucrurile în numele Domnului Isus Hristos. A L glorifica pe Hristos şi a mări Numele Lui mai presus de orice nume părea să fie nota dominantă ce îi umplea inima şi viaţa.
Cea mai mare speranţă a lui George Müller era ca mărturia sa despre credincioşia lui Dumnezeu faţă de el să îi încurajeze pe credincioşi să dezvolte o credinţă ca a lui – credinţa fără de care este imposibil să Îi fim plăcuţi lui Dumnezeu; credinţa care lucrează prin dragoste şi purifică inima; credinţa care mută munţi de obstacole din calea noastră; credinţa care apucă tăria lui Dumnezeu şi este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite şi o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Fie ca această credinţă să umple inimile şi vieţile celor ce citesc această carte.