Tragedia asediului Samariei, relatata in 2 imparati 6:24-33 si 7:1-20, este evenimentul ce ne ofera un model de studiu al asediului de peste patruzeci de ani al comunismului ateu impotriva Bisericii Crestine din Romania. Ofensiva copiilor lui Dumnezeu pentru a cuceri tara pentru Hristos a fost convertita in defensiva rusinoasa de catre lideri lipsiti de viziune si fricosi, care voiau sa supravietuiasca cu orice pret. Foametea spirituala a cuprins ca o ciuma sufletele noastre. Izolati intre zidurile confesionale si ale bisericii locale, au cautat vinovatii printre cei ce mai indrazneau sa viseze un maine glorios. Necredinta si lipsa de speranta au facut din nou victime in tanara generatie. Fanatismul si bigotismul au inceput sa domine amvoanele si altarele noastre. Incet-incet, am uitat ca Domnul lupta pentru poporul Sau.
Dar asediatorii nostri au fugit in plina iarna la vuietul pasilor Sai. Au plecat manati de vantul divin, pentru ca sa se intoarca iarasi, probabil cu sutane in loc de seceri si ciocane, probabil cu matanii in loc de steaguri rosii. Se vor intoarce cu incapatanarea diavolului care stie ca mai are putine zile. Se vor intoarce, pentru ca de-a lungul istoriei au folosit asediul pentru a limita influenta pozitiva a copiilor lui Dumnezeu asupra lumii. Am scris aceste randuri pentru ca exista speranta, in ciuda asediului Bisericii de catre cel rau si acolitii sai. Mai multi sunt cu noi decat impotriva noastra, iar Cel ce este in noi este mai tare decat cel ce este in lume. Am scris pentru a iesi pe porti in mareata ofensiva a evanghelizarii si a cuceri tara pentru Hristos. Petru Lascau