Lupta cu somnul

Aşteptăm o trezire în lunga noastră luptă cu somnul. Pânzele lui subţiri ne înfăşoară atât de lesne. Dormim nepăsători în timp ce Cristos agonizează încă în Grădina Ghetsimani. Ispitele vieţii ne-au atârnat greu păcatul în priviri. Sub privirile prihanelor noastre tragem a somn. Lacrimile Lui, ca picurii mari de sânge, ni se preling pe trupul scăldat în sudorile nopţii. Nu ne mai sperie făcliile cohortei lui Iuda, şi nu ne mai dezmeticesc strigătele lor ameninţătoare.

Dormim în timp ce umbra crucii se lungeşte pe pământ o dată cu asfinţitul acestui secol. Dormim. Cine şi cum o să ne trezească oare?

Am adormit în culcuşul cald al unor doctrine din ce în ce mai confortabile. Siguranţa mântuirii ne este eternă. Nu vom merge la judecată, ci vom trece de la moarte la viaţă. Mântuirea este prin har, şi faptele noastre nu mai contează. Vom traversa urgiile sfârşitului nepăsători de ele, zburând deasupra lor ca nişte porumbei spre porumbarul lor. Răpirea va veni, de altfel, înaintea necazului celui mare, şi înaintea mileniului. Pecetea Duhului ne va asigura intrarea în posesia întregii moşteniri după ce acum ne-am bucurat de arvuna Sa.

Isus ne vindecă toate bolile şi ne umple toate portofelele. Pe băncile noastre tapiţate-n pluş sforăim în aerul condiţionat al sanctuarului. Predicatorii ne vorbesc monoton şi neconvingător pentru a spori şi mai mult somnul care ne înfăşoară ca o miere neagră în care ne cufundăm tot mai mult. De vreun apel patetic încearcă să ne deranjeze tihna, avem sute de antidoturi gata pregătite să ne liniştească c posibilă iritare a conştiinţei.

Încet, încet ne transformăm într-o masă amorfă şi inertă într-o rocă sedimentară. Zăcem nemişcaţi. Un uriaş adormit.

Aşteptăm o trezire din somn.

Oare ce ne va smulge confortului şi tihnei noastre doctrinare? O nouă doctrină? O criză? O suferinţă? O persecuţie? Nu ştiu. Probabil că toate la un loc, sau poate cu totul altceva Numai Dumnezeu ştie. Noi însă avem nevoie de trezire.

Introducere

Partea cea mai dificil de scris a unei cărţi pare totuşi să fie introducerea. Dacă sunteţi la fel ca mine, care trec direct la primul capitol al cărţilor, fără să citesc introducerile, atunci probabil că mă străduiesc acum zadarnic să comunic cu cineva care lipseşte de la celălalt capăt al firului. Cred că din pricina aceasta nu-mi place să scriu introduceri. Cui îi place să scrie cuiva care nu deschide scrisorile? Mă simt obligat totuşi să scriu câteva rânduri aici, în introducerea cărţii mele, din pricină că o carte fără introducere ar fi ciudată, şi apoi trebuie să ascult şi de prietenii mei de la editură. Cred că un lucru bun ar fi să încep prin a explica de ce am mai scris încă o carte şi ce conţine ea de fapt.

De la sosirea mea în Statele Unite, în anul 1985, m-am dedicat scrisului şi publicisticii. Am editat o revistă creştină, timp de 12 ani, pe care am numit-o „Exodus". Am botezat-o astfel din trei motive: în primul rând, pentru că se adresa românilor creştini din diaspora americană, care trecuserăm printr-un exod ieşind cu ajutorul lui Dumnezeu din imperiul comunist. Un al doilea motiv era faptul că ea se adresa unor creştini născuţi din nou, care experimentaseră exodul ieşirii lor din standardele acestei lumi, intrând în Canaanul împărăţiei lui Dumnezeu. Al treilea motiv era tocmai „cea mai minunată speranţă" a noastră, a tuturor creştinilor, exodul final, sau ieşirea din lumea aceasta şi intrarea în Ţara Promisă sau Canaanul Ceresc.
Scriam, deci, unor oameni ai exodului.

Fiecare număr al revistei conţinea un editorial, uneori şi alte articole scrise de mine. Cartea de faţă conţine o mare parte din aceste editoriale şi articole pe care le-am publicat timp de 12 ani, precum şi altele pe care le-am publicat în diverse publicaţii româneşti şi eseuri pe care nu le-am publicat niciodată.

Cartea pe care o ţineţi în mână poartă acelaşi titlu ca unul din aceste eseuri, şi mi s-a părut nimerit pentru perioada în care s-au născut aceste eseuri, o perioadă de luptă cu somnul apatiei creştine care se instaura peste noi, cei plecaţi de acasă. De fapt, lupta creştină este şi o luptă cu somnul care adoarme atât fecioarele înţelepte cât şi pe cele neînţelepte. Este un război cu obişnuinţa, cu cotidianul, cu banalitatea vieţii.

La începutul primăverii acestui an am făcut o vizită în Egipt. Ardeam de nerăbdare să vedem piramidele. Pentru aceasta am cheltuit mulţi bani şi energie. Când am coborât din autobuzul care ne transporta în faţa marilor piramide am fost înconjuraţi imediat de comercianţii ambulanţi egipteni. Ochii noştri sorbeau spectacolul unic în lume al uriaşelor geometrii milenare, pe când ochii acestor negustori căutau culoarea verde a dolarului nostru. Pentru ei piramidele deveniseră spectacolul banal al toboganului zilelor săptămânii. Moştenirea de nepreţuit lăsată de milenii civilizaţiei strămoşilor lor nu mai însemna decât şansa câştigului efemer obţinut prin comercializarea unor piramide miniatură din plastic sau a imitaţiilor de papirus. Măreţia se topise în banalitate.

Asemenea felahului egiptean de la poala marilor piramide, suntem în continuu ameninţaţi de somnul obişnuinţei cu cele sfinte. încet, încet, ca un somn leneş şi implacabil, coboară peste noi indiferenţa, apatia, şi apoi moartea spiritului. Viaţa creştină este o luptă cu somnul.

Aţi luptat vreodată cu somnul? Teribilă luptă. In călătoriile mele cu maşina de-a lungul Americii, aveam des de luptat cu somnul. Poate că cea mai cumplită perioadă a zilei în care luptam cu somnul era în primele ore după masa de prânz. De obicei copiii aflaţi cu noi în maşină dormeau, iar soţia mea,
conştientă de dificultatea războiului meu, mă ţinea de vorbă. Vai, ce bine e să ai un ajutor în lupta cu somnul! în ciuda eforturilor şi ajutorului ei, trebuia la început să mă trag de păr, de urechi, să-mi dau palme, să-mi ud faţa cu apă rece, să scot capul pe fereastră. Uneori era atât de greu, încât nu era altă soluţie decât să oprim undeva şi să trag un pui de somn, o jumătate de oră.

Public aceste eseuri dintr-o sfântă dorinţă de a-i ajuta la rândul meu pe alţi creştini în lupta lor cu somnul. Probabil că unora le voi lua somnul de pe ochi, iar pe alţii îi voi adormi de-a binelea cu scrisul meu. Oricum, nimeni nu poate satisface pe toată lumea. Cei ce dorm de-a binelea, învinşi de obişnuinţa cu cele sfinte şi peste care apatia a căzut ca un somn dulce, oricum nu vor citi aceste rânduri. Ele vor sluji celui care nu vrea să se lase pradă mrejelor adormirii.

In încheierea acestei introduceri vreau să prezint mulţumirile şi recunoştinţa mea cititorilor de altă dată a revistei „Exodus", care m-au încurajat să continui să scriu, prin aprecierile făcute editorialelor mele. Mulţumesc editurii SPMCR care a făcut posibilă această apariţie. Mulţumesc apoi soţiei mele, Rodica, pentru permanenta încurajare şi ajutorul dat în perpetua mea luptă cu somnul. Sfaturile şi îmbărbătările ei mi-au ţinut treaz zelul scrisului şi m-au făcut să biruiesc înfrângerile şi dezamăgirile. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ea, care, şi în domeniul acesta, a fost ajutorul potrivit.

Mulţumesc bunului meu Tată ceresc, Domnului şi Mântuitorului meu Isus Cristos şi Duhului Sfânt, care m-au aJutat şi sprijinit în munca mea!

Petru Lascău

Cuprins:

Introducere
Lupta cu somnul
Bucuraţi-vă!
Care este calea spre locaşul luminii?
O comparaţie între Bisericile Evanghelice şi
Biserica Ortodoxă
Mi-am isprăvit alergarea
Cât valorează omul?
Ce vom alege?
Cenuşăreasa
Cum este creştinismul?
Cruciadă în România
Crucificarea
Falsul
Furia Preacuviosului
Gustul sării
Hollywood - Fabrica de vise produce coşmare
Ingratitudinea
Binecuvântările controversate de la Toronto
Traian Dorz - In memoriam
Umanismul laic
Zile de neuitat
Ziua când a murit moartea
Dezrobirea unui neam
Libertate sau robie
Magnetul
Modernismul
E greu să întemeiezi o morală bazată pe doctrina creştină?
„Noul Ierusalim" de la Pucioasa
Peste 1000 de biserici condamnate demolării
O trezire surprinzătoare
Au dispărut darurile Duhului Sfânt?
Cardinalul
Clinton
Forest Gump?
O religie de casă pe gustul fiecăruia
Profeţii sfârşitului
Războiul lumilor
Ziua judecăţii la Casa Albă
A murit „Mesia"
Amintiri de Crăciun
De-am fi fost acolo!
Misterul Nopţii Preasfinte
Uciderea pruncilor
Cât de biblice sunt experienţele noastre?
Zăpezile de altădată

Categorii