CUVÂNTUL AUTORULUI
De la primele cuvinte ale mamei şi ale tatălui meu, care mi-au vorbit despre Isus, la tot ceea ce am auzit şi citit până astăzi despre El, sufletul meu a rămas veşnic dator Aceluia care mi S-a descoperit încă din primii ani de şcoală.
A vorbi despre Isus, prin atitudini şi fapte, prin vorbe sau cuvinte scrise, înseamnă ceva foarte important, desigur, dar a vorbi despre El în poezie este o aventură plină de riscuri: sau II vei trăda pe Isus în favoarea poeziei sau vei trăda poezia în favoarea lui Isus, sau, şi mai trist, îi vei trăda pe amândoi: şi pe Isus şi poezia.
În care dintre variantele de mai sus se încadrează poemele prezentului volum?
ÎI las pe cititor să decidă, întrucât este, fără îndoială, dreptul său imprescriptibil.
Poate că ar trebui totuşi să explic de ce tocmai aceste şapte CICLURI m-au atras şi ce înseamnă SCRISORI-le cu care se încheie volumul „Dumnezeu este cu noi".
Poemele celor şapte cicluri - PREGĂTIREA, NAŞTEREA, ÎNVĂŢĂTURA, PUTEREA, PATIMILE, ÎNVIEREA şi ÎNTOARCEREA-nu reprezintă altceva decât periplul spiritual de cunoaştere a lui Dumnezeu la care îl invit pe cititor pas cu pas: din Vechiul Testament până la Betleem, şi apoi de la râul Iordan până în gloria eternă a revenirii pe norii cerului, via Golgota.
SCRISORILE nu rezumă propriile mele concluzii, ci mesajul concis şi solemn al Mielului către cele şapte biserici din Asia Mică, şi prin ele către Biserica de pretutindeni, de-a lungul veacurilor.
Refrenul „Eu vin curând!" este promisiunea care mă ajută să răspund Duhului Sfânt prin rugăciune: „VINO, DOAMNE ISUSE!"
Pe de altă parte, această structurare a lucrării pe şapte cicluri este linia-simbol cu care am debutat în primele volume, „Pagini alese" şi „Spicele lui Rut", prin grija şi efortul editurilor creştine Stephanus din Bucureşti şi Casa Cărţii din Oradea.
Ca simbol al desăvârşirii divine în religia iudaică cifra şapte se vrea, şi în acest caz, un mod îndrăzneţ de a-L zugrăvi pe „Dumnezeu cu noi": în Betleem, în Nazareth, în Ghetsimani sau pe Golgota, sau revenind a doua oară, pe norii cerului, pentru Biserică.
Cartea de faţă nu ar fi putut să apară fără aportul substanţial al fratelui Constantin Moisa care, în calitate de editor, mi-a făcut o serie de propuneri şi sugestii de bun augur pentru forma ei finală, contribuind, astfel, atât la o lărgire a orizontului meu poetic, cât şi la o mai bună definire a stilului.
Adresându-i mulţumiri pe această cale nutresc speranţa că bunul şi fericitul nostru Mântuitor îl va răsplăti, într-o zi, în glorie, cu acele cununi şi pietre scumpe care nu îşi pot găsi echivalentul în tot aurul şi argintul lumii acesteia.
Această nouă ediţie este rezultatul fericit al iniţiativei fratelui Vasile Gabrian, directorul editurii Casa Cărţii din Oradea, prin care încercăm să oferim iubitorilor de poezie creştină o nouă ocazie de a conştientiza că cineva se gândeşte la nevoile lor sufleteşti şi spirituale.
Deşi se spune că în România de după decembrie 1989 cărţile, ca fenomen de cultură, au intrat într-un fel de eclipsă datorită crizelor economice şi a dezinteresului brusc al sponsorilor, eu cred că Cel ce „finanţează" crinii de pe câmp făcându-i să crească şi asigură păsărilor cerului cel puţin strictul necesar al „prânzului" zilnic, va găsi soluţii, chiar miraculoase, prin care hrana sufletească şi spirituală a cititorilor creştini să nu lipsească din bisericile şi librăriile noastre.
Martor la „înmulţirea pâinilor", pag. 58 din „Pagini alese", am strâns şi eu, cum vedeţi, prin duhul credinţei, câteva „fărâmituri", ca ucenicii lui Isus, câteva fărâme de idei, de gânduri, de mărturisiri, pentru ca sufletele flămânde de pe străzilor noastre să beneficieze şi azi de porunca cea sfântă a Domnului, adresată robilor Săi: „Daţi-le voi să mănânce!" (Matei 14:16b).
Corneliu Livanu
Aprilie 2006, Bucureşti