Aţi auzit în ultima vreme predici asupra adevărului biblic că Mântuitorul şi Domnul nostru înviat este acum Omul şi Mijlocitorul nostru glorificat? Că El stă la dreapta Maiestăţii în locurile cereşti?
Învăţătura este clară: Isus este acolo, înviat şi glorificat la dreapta Maiestăţii în locurile preaînalte reprezentând copiii credincioşi ai lui Dumnezeu, Biserica Sa de pe pământ.
Aceasta trebuie să fie cheia plictiselii noastre din creştinism: nu am păstrat o legătură foarte strânsă cu Omul nostru din slavă. În bisericile noastre, am tot făcut toate lucrurile acelea bisericeşti pe care le facem. Le-am făcut cu priceperea şi cu energia noastră. Însă fără o confirmare strălucitoare şi conştientă a prezenţei lui Dumnezeu, un serviciu bisericesc poate fi foarte plictisitor şi mortal. Ne ducem la biserică şi arătăm plictisiţi – chiar şi atunci când se presupune că noi cântăm laudele lui Dumnezeu. Arătăm plictisiţi pentru că suntem plictisiţi. Dacă s-ar face cunoscut adevărul, suntem plictisiţi de Dumnezeu, dar suntem prea pioşi ca să recunoaştem asta. Cred că lui Dumnezeu I-ar plăcea dacă un suflet onest şi-ar începe rugăciunea recunoscând: „Doamne, mă rog pentru că ştiu că trebuie să o fac, dar adevărul e că nu vreau să mă rog. Sunt plictisit de toată treaba asta!” Mă îndoiesc că Dumnezeu Se va mânia în faţa unei asemenea sincerităţi. Mai degrabă, cred că va spune: „Ei bine, există speranţă pentru omul acesta! Omul acesta e onest cu Mine. Majoritatea oamenilor sunt plictisiţi de Mine şi nu vor s-o recunoască.”
În vremea noastră întunecată, Dumnezeu ni L-a dat pe Isus ca Lumină a lumii. Aceia care Îl refuză, se lasă pradă întunericului de afară care va domina de-a lungul veacurilor eterne. Poate că nu ne place ceea ce ne spune Marele Medic despre noi înşine şi despre păcatul nostru. Dar unde altundeva ne putem duce? Petru a dat răspunsul la această întrebare. „Doamne”, a spus el, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” Acesta este Salvatorul pe care Îl oferă Dumnezeu. El este Fiul etern, egal cu Tatăl în Divinitatea Lui, coetern şi de aceeaşi esenţă cu Tatăl. El vorbeşte. Noi trebuie să ascultăm!
Faptul că nu suntem persecutaţi este din cauză că am ales calea uşoară, populară. Dacă am iubi neprihănirea până când ar deveni o pasiune copleşitoare, dacă am renunţa la tot ce este rău, vremea noastră de popularitate şi afabilitate s-ar sfârşi rapid. Lumea s-ar întoarce împotriva noastră. Suntem prea drăguţi! Suntem prea toleranţi! Suntem prea nerăbdători să fim populari! Suntem prea rapizi când e vorba să ne scuzăm păcatul în multele lui forme! Dacă aş putea înflăcăra creştinii din jurul meu să-L iubească pe Dumnezeu şi să urască păcatul, chiar şi cu riscul de a fi puţin enervant, m-aş bucura. Dacă unii creştini m-ar vizita pentru a-mi cere sfatul spunând că sunt persecutaţi de dragul lui Isus, aş spune cu emoţie: „Slavă Domnului!”
Seamăn creştin, nu mai avem decât puţin timp. Nu vom sta aici foarte mult timp. Dumnezeul nostru Triun ne cere să ne implicăm numai în acele lucruri care vor rămâne când lumea va fi arsă, pentru că focul determină valoarea şi calitatea lucrării fiecărei persoane.
Dar ce să spunem despre noi, cei care suntem de convingere evanghelică, cu abordarea noastră biblică a adevărului şi învăţăturii fundamentale nou-testamentare? Trebuie să ne întrebăm de ce untdelemnul lui Dumnezeu nu curge foarte vizibil printre noi. Avem adevărul. Credem în ungere şi în miruire. De ce nu curge untdelemnul?
Cred că motivul este că tolerăm răul. Îngăduim ceea ce Dumnezeu urăşte pentru că vrem să fim cunoscuţi lumii ca nişte creştini prietenoşi, plăcuţi. Atitudinea noastră indică faptul că ultimul lucru pe care l-am dori este ca cineva să spună despre noi că suntem înguşti.
Calea spre putere spirituală şi spre favoarea lui Dumnezeu este prin faptul de a fi dispuşi să lepădăm compromisurile slabe şi relele ispititoare de care avem tendinţa să ne agăţăm. Nu există biruinţă sau binecuvântare creştină dacă noi refuzăm să întoarcem spatele lucrurilor pe care Dumnezeu le urăşte.
Chiar dacă soţia ta iubeşte acel lucru, tu întoarce-i spatele. Chiar dacă soţul tău iubeşte acel lucru, tu întoarce-i spatele. Chiar dacă este acceptat în întreaga clasă socială şi în sistemul din care faci parte, întoarce-i spatele. Chiar dacă este ceva ce a ajuns să fie acceptat de întreaga generaţie, întoarce-i spatele dacă este un lucru rău, greşit şi o ofensă la adresa Salvatorului nostru sfânt şi neprihănit.
Sunt atât de sincer şi de pătrunzător pe cât pot fi. Ştiu că ne lipseşte curajul şi bucuria care ar trebui să distingă oamenii predaţi ai lui Dumnezeu. Şi lucrul acesta mă preocupă. Foarte adânc în voinţa umană cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, fiecare creştin deţine cheia realizărilor sale spirituale. Dacă el sau ea nu va plăti preţul de a fi condus cu bucurie de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dacă el sau ea refuză să urască păcatul, răul şi greşeala, bisericile noastre ar putea fi foarte bine transformate în culcuşuri sau cluburi.
Oh, frate, soră! Dumnezeu nu a renunţat să ne iubească. Duhul Sfânt este încă Duhul credincios al lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus Hristos este la dreapta Maiestăţii în cer, reprezentându-ne acolo, mijlocind pentru noi. Dumnezeu ne cere să luăm poziţie în dragoste şi consacrare faţă de El. Vine ziua când focul judecăţii va încerca lucrarea fiecărui om. Fânul, lemnul şi trestia realizărilor lumeşti va arde. Dumnezeu vrea ca noi să cunoaştem răsplata aurului, argintului şi a pietrelor scumpe.
A-L urma pe Isus Hristos este un lucru serios. Haideţi să ne oprim din a mai fi uşuratici faţă de cer, iad şi faţă de judecata ce vine!
Isus Hristos este de ajuns pentru toate nevoile noastre. El este Marele nostru Preot şi Mijlocitorul nostru în ceruri. El este Mielul vrednic al lui Dumnezeu, junghiat de la întemeierea lumii. Prin sângele Său, El a sfinţit pentru totdeauna calea în prezenţa lui Dumnezeu. El este Omul nostru în slavă. Haideţi să ne ascundem cu recunoştinţă în El şi să fim în siguranţă!
Cuprins
- Isus, Omul nostru în slavă
- Isus, Revelaţia finală a lui Dumnezeu
- Isus, Moştenitor al tuturor lucrurilor
- Isus, Chipul leit a lui Dumnezeu
- Isus, Domnul îngerilor
- Isus, Standardul neprihănirii
- Isus, Cuvântul etern
- Isus, Păzitorul promisiunilor lui Dumnezeu
- Isus, asemenea lui Melhisedec
- Isus, O faţă a Unui singur Dumnezeu
- Isus, Mijlocitorul unui nou legământ
- Isus, Împlinirea umbrei