Singurele calificări pe care le aduc scrierii acestor pagini sunt dragostea pentru Dumnezeirea Triună şi o preocupare îndurerată pentru bunăstarea spirituală a Bisericii pe care Domnul nostru a cumpărat-o cu propriu-I sânge. Dacă este aici ceva bun şi de folos copiilor lui Dumnezeu, trebuie să fie atribuit lucrării Duhului Sfânt care adesea binevoieşte să lucreze prin instrumente nevrednice. Orice altceva se mai găseşte aici este datorat slăbiciunii umane şi este mai bine să fie uitat. Rugăciunile mele însoţesc această carte şi pe toţi cei care o vor citi.
Cuprins
- Născut după miezul nopţii
- Martorul care lipseşte
- Credinţa este o călătorie, nu o destinaţie
- Cheia vieţii umane este teologică
- Puterea lui Dumnezeu este îndreptată spre noi
- Trăim într-o stare de urgenţă
- Vorbe fără fapte: Viciul religiei
- Erotic versus Spiritual
- Ce este de făcut în privinţa diavolului?
- Pentru a fi drept, trebuie să gândeşti drept
- Calea adevăratei măreţii
- Auziţi doar prin cântarea noastră
- Credinţa îndrăzneşte să eşueze
- Lumina necesită vedere
- Acceptând Universul
- Sfinţind banalul
- Calitatea contează, nu mărimea
- Haideţi să fim smeriţi în privinţa ortodoxiei noastre
- Purificat sau îndepărtat?
- Ne pierdem noi \"oh-ul\"?
- Doar câteva lucruri contează
- Valoarea unei imaginaţii sfinţite
- Haideţi să părăsim defensiva
- Tragedia activităţii religioase irosite
- Mutarea averii
- Creştinul este mai înţelept decât crede
- Părtăşia fraţilor
- Caracterul unitar al lucrurilor
- Apropierea înseamnă asemănare
- Lucrare şi închinare
- Puterile care ne modelează
- De ce suntem căldicei faţă de revenirea lui Hristos?
- Nădejdea noastră pentru fericirea viitoare
- Bucuria va veni la vremea ei
Este uşor să învăţăm doctrina trezirii personale şi a trăirii biruitoare; dar este cu totul altceva să ne luăm crucea şi să înaintăm cu greu pe dealul întunecat şi amar al renunţării la sine. Aici mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi. La fiecare persoană care intră cu adevărat în Ţara Promisă există mulţi care stau pentru o vreme şi se uită cu jind dincolo de râu, după care se întorc trişti la siguranţa comparativă a deşeurilor deşertului vechii vieţi.
Oricine vrea să își verifice adevărata stare spirituală în care se află poate să o facă observând care au fost gândurile sale voluntare în ultimele ore sau zile. La ce s-a gândit atunci când era liber să se gândească la ce îi plăcea? Spre ce s-a întors adâncul inimii lui atunci când era liber să se întoarcă spre orice dorea? Atunci când pasărea gândului a fost lăsată liberă, a zburat ea ca un corb pentru a se așeza pe cadavrele care pluteau sau s-a învârtit ca porumbelul şi mai târziu, s-a întors la arca lui Dumnezeu? Iată un test uşor de făcut și, dacă suntem onești cu noi înșine, putem descoperi nu numai ce suntem, ci și ceea ce vom deveni. În curând vom fi suma gândurilor noastre voluntare.
Omul care este înălțat de succes și coborât de eșec este încă un om firesc.
Dă-te jos de pe tronul din inima ta și întronează-L pe Isus în ea. Așează-L pe El în centrul atenției inimii tale și încetează să mai vrei să fii un erou. Fă în așa fel încât El să fie totul în viața ta și încearcă să devii tot mai mic. Dedică-ți întreaga viață doar slavei Sale și schimbă motivaţiile vieții tale de la sine la Dumnezeu. Lasă ca motivaţia comportamentului tău zilnic să fie Hristos și slava Sa, nu tu, nici familia ta, nici țara sau biserica ta. În toate lucrurile lasă-L pe El să aibă întâietatea.
Chiar acum ne aflăm într-o altă perioadă de tranziție, și binecuvântat este omul care știe încotro ne îndreptăm. Oricare ar fi direcția pe care o stabilește vântul teologic, există două lucruri asupra cărora putem fi siguri: unul este că Dumnezeu nu Își va permite să rămână fără nici un martor. Întotdeauna vor exista unii care vor ține principiile lui Hristos, planul inspirat al doctrinei creștine. Adevărul mântuitor nu va fi niciodată complet ascuns de vederea oamenilor. Cel sărac cu duhul, cel care se pocăiește Îl va găsi întotdeauna pe Hristos aproape de el, gata să îl salveze. Celălalt este că Duhul Sfânt e adevăratul conservator al ortodoxiei și va spune mereu aceleași lucruri sufletelor blânde și încrezătoare. Inimile iluminate sunt de acord în privința punctului în care cade lumina. Singurul nostru pericol real este că Îl putem întrista pe Duhul binecuvântat până când El va tăcea și vom fi lăsați, astfel, la mila intelectelor noastre. Atunci vom avea din abundență creștini învățați, dar vom fi săraci în sfinți închinători. Vom avea apărători ai credinței care își pot intimida adversarii cu logica și cunoștințele lor, dar vom fi fără profeți, mistici și autori de imnuri. Vom avea rugul, tăiat, îngrijit și cultivat corespunzător, dar în rug nu va fi nici un foc.
Un creștin adevărat nu trebuie să își apere nici posesiunea, nici poziția. Dumnezeu va avea grijă de ambele. Dă drumul comorilor tale și Domnul ţi le va păstra până în viața eternă. Agață-te de ele și nu îți vor aduce decât necaz și nefericire până la sfârșitul zilelor tale.
Este mai bine să fii înșelat de câteva ori decât să dezvolți o suspiciune constantă cum că cineva încearcă să te înșele. E mai bine să ți se spargă casa decât să îți petreci restul zilelor și nopților stând cu o pușcă pe genunchi, păzind-o. Renunță la ea, și o vei păstra. Apăr-o, și o vei pierde. Aceasta este legea împărăției și se aplică fiecărui suflet regenerat. Ne putem permite să ne încredem în Dumnezeu; dar nu ne putem permite să nu o facem!
În rugăciunile noastre private și în serviciul public Îi cerem în mod constant lui Dumnezeu să facă unele lucruri pe care fie le-a făcut deja, fie nu le poate face din pricina necredinței noastre. Noi Îl rugăm să vorbească atunci când deja a vorbit și când vorbește în acel moment. Îi cerem să vină atunci când este deja prezent și când așteaptă să Îl recunoaștem. Îl implorăm pe Duhul Sfânt să ne umple când, în tot acest timp, noi Îl împiedicăm să o facă prin îndoiala noastră.