Eseuri pe diferite aspecte ale vieţii creştine
1. Călătorim pe un drum stabilit 2. Credulitate versus credinţă 3. Biblia: Cartea vieţii 4. Vânturile de toamnă 5. Umilinţa câştigă acolo unde forţa nu o poate face 6. Un cuvânt pentru bărbaţi, despre femei 7. Nu există creştini nesemnificativi 8. Tragedia risipei 9. Succesul este costisitor 10. Înlăturarea distragerilor 11. Un creştin nu-şi poate permite să învinovăţească 12. Adevărul aduce şi probleme 13. De ce sunt displăcuţi unii creştini 14. Dacă Hristos duce povara 15. Dragostea este "vointa de a", intenţia 16. Partea lui Dumnezeu versus partea greşită 17. Rugându-ne fără a pune condiţii 18. Oh, Doamne, întoarce-ne din nou la Tine! 19. Erezie printre sfinţi 20. Răbdarea slăbiciunilor celorlalţi 21. Oameni sfinţi şi fapte sfinte 22. Frumuseţe de Crăciun 23. Cea de-a doua cea mai bună carte pentru un creştin 24. Locul vital al autocriticii 25. Cel mai bun dar al lui Dumnezeu 26. Luaţi seama la părtinire 27. Religia la diateză pasivă 28. Ajutor din necazurile lui Pavel 29. Lumea neschimbătoare a oamenilor 30. Meditaţie de Anul Nou 31. Mărturia Duhului: ce este? 32. Elocvenţa poate aduce cu sine o capcană 33. Religia intelectului versus religia duhului 34. Se roagă Domnul nostru pentru cei nemântuiţi? 35. De ce iubim datele şi dispreţuim adevărul? 36. Fratele nostru, Petru 37. Păziţi-vă de infatuare 38. E posibil ca aceasta să fie nevoia noastră cea mai critică?
Omul cu o credinţă adevărată poate trăi în siguranţa absolută că paşii lui sunt rânduiţi de Domnul. Pentru el, nenorocul este în afara graniţelor posibilităţii. El nu poate fi smuls de pe acest pământ cu o oră mai devreme faţă de timpul stabilit de Dumnezeu, şi nu poate fi ţinut pe pământ o clipă în plus după ce Dumnezeu a terminat cu el aici. El nu e un copil oropsit al lumii largi, un copil găsit al timpului şi al spaţiului, ci un sfânt al Domnului şi iubitul grijii Sale deosebite.
Fără îndoială că Îl întristăm pe Domnul nostru atunci când ne gândim la noi înşine ca fiind ceva mai puţin decât suntem de fapt în planul lui Dumnezeu. În noi înşine, suntem un nimic, şi marea prăpastie a uitării către care ne îndreptăm ar fi fost locul nostru cuvenit. Nu ne-am câştigat nicio parte în interesul lui Dumnezeu, niciun loc în afecţiunea Lui; păcatele noastre ne-au deposedat de orice drept pe care l-am fi avut înaintea lui Dumnezeu ca şi Creator al nostru. Dar sângele Legământului celui veşnic a schimbat toate acestea. Acum dreptul nostru este acela al unui copil înaintea tatălui său. Avem un drept în casa Tatălui, şi putem sta la masa Lui fără teamă sau stinghereală.