Nu indeajuns de buna...
Asa te vezi tu? Poate tinzi sa te desconsideri permanent sau faci eforturi mari incercand sa te ridici la inaltimea asteptarilor celorlalti. Poate esti sigura ca oamenii nu te vor placea daca vor afla cum esti in realitate. S-ar putea chiar sa te lupti cu o tulburare de alimentatie ori cu alte dependente sau poate ca ai suferit un abuz.
Marilyn Hontz cunoaste mult prea bine aceste sentimente. Desi a avut parte de multe succese, o serie de pierderi devastatoare pe care le-a suferit devreme in viata au facut-o sa se simta nesigura si inadecvata. In "Cel ce ridica rusinea", Marilyn ne povesteste cum a fost eliberata de rusine si cum si-a invins obiceiurile distructive care implicau amaraciune si negativism. Aceasta carte emotionanta, dar plina de forta, te va ajuta sa te eliberezi de rusinea nesanatoasa care iti blocheaza inaintarea si sa accepti adevarul lui Dumnezeu cu privire la tine insati.
MARILYN HONTZ este autoarea cartii "In asteptarea vocii lui Dumnezeu". Este o vorbitoare apreciata si a fost invitata la emisiunea de radio Focus on the Family. Marilyn slujeste in Central Wesleyan Church din Holland, Michigan, unde sotul ei, Paul, este pastor. Ea si Paul au cinci copii.
CUPRINS
Multumiri
Introducere: Semintele rusinii
Unu: Temeri si lacrimi
Doi: Iubita nebuneste
Trei: La revedere, dragostea mea
Patru: Neglijata
Cinci: Pierdere dupa pierdere
Sase: Celalalt Tata al meu
Sapte: Iertarea implica daruire
Opt: A ierta si a ierta din nou
Noua: Un amestec de lucruri bune si rele
Zece: Cum sa te dezveti de limbajul rusinii
Unsprezece: Eliberata
Scrisoarea de dragoste a Tatalui
Anexa A: Cum identifici o persoana care provoaca altora sentimente de rusine
Anexa B: Cum identifici o persoana care ii ajuta pe altii sa scape de rusine
Anexa C: Cum identifici o persoana care accepta sentimente de rusine
Anexa D: Conversatia interioara bazata pe rusine
Anexa E: Rusinea abuzului sexual: O epidemie ascunsa
Rugaciunea mea pentru tine
Cateva cuvinte pentru tine din partea lui Marilyn
Note
Introducere
Semintele rusinii
Rusinea este sentimentul dominant al lipsei de valoare care conduce la credinta falsa ca sunt ceea ce sunt, ca nu ma pot schimba, ca sunt fara speranta. -- Robert S. McGee, The Search for Significance
Un sentiment vag de stanjeneala nu-mi daduse pace toata vara. Mi se ceruse sa vorbesc la un eveniment de strangere de fonduri pentru un centru crestin de conferinte, dar chiar si dupa ce mi-am pregatit discursul, disconfortul a ramas. Comitetul spera ca discursul meu sa motiveze oamenii sa daruiasca financiar pentru campusul lor. Eu simteam aceasta tensiune, dar mai era ceva.
Nu doar ca eram nelinistita cu privire la discursul meu, dar imi era deja groaza de sentimentele pe care urma sa le am dupa ce voi fi vorbit. Stiam ca, de indata ce voi fi incheiat de vorbit, aveau sa ma bombardeze unele glasuri negative; nu din audienta; nu, mult mai rau -- declaratiile negative aveau sa vina chiar din interiorul meu. De ce am spus asta? Oh, de ce nu mi-am amintit sa spun aia? Sper ca bordul nu va fi dezamagit. Probabil ca nu s-a strans suma de bani dorita deoarece eu nu am fost destul de buna in a motiva audienta sa daruiasca. Eram prea familiara cu acest gen de ganduri dojenitoare. Ele staruiau multa vreme dupa incheierea evenimentului la care eram invitata sa vorbesc pana cand ma ingropam sub un morman de gunoi verbal de dezgust de sine. De fapt, aceasta conversatie critica interioara nu era nimic nou. Cand am inceput sa vorbesc unor grupuri, am incercat sa-mi explic fenomenul prin scaderea adrenalinei. Intr-o anumita masura era adevarat: adrenalina creste cand vorbesti in fata unei multimi de oameni. De asemenea, este adevarat ca scade puternic dupa aceea.
Totusi, am banuit ca si altceva era gresit si nu puteam sa identific ce anume. Stiam ca, chiar daca voi auzi doar aprecieri pozitive din audienta, durerea interioara nu va disparea. Din anumite motive, nu credeam ca voi reusi vreodata sa ma ridic la inaltimea asteptarilor audientei. Dar, de asemenea, ma intrebam daca voi reusi vreodata sa ma ridic la nivelul la care credeam eu ca ar trebui sa ma ridic.
Evenimentul a avut loc la Michigan intr-o zi insorita de august. Sala era plina pana la refuz de femei care stateau la mese rotunde, fiecare dintre ele inseninata de un aranjament floral. Numeroasele ferestre mari ofereau o imagine panoramica a apelor linistite ale Lacului Michigan. Un calm profund domina suprafata marelui lac. Era calmul dupa care tanjeam eu.
Mai multe prietene de-ale mele venisera cu masina de la distante mari pentru a ma auzi vorbind, dar nici macar prezenta lor sprijinitoare nu-mi calma nelinistea. Dupa ce ne-am asezat, chelnerii au pus pe mese salate frumos aranjate si cosuri de chifle calde. Mi-era foame, dar nu puteam manca. Atunci mi-am dat seama ca eram inconjurata de femei vesele si vorbarete care n-aveau nicio idee de nelinistea mea launtrica. In exterior paream increzatoare si foarte sigura. Asemenea lacului, la suprafata paream calma si linistita.
In timp ce femeile luau masa, ma uitam la ceas. Programul dura mai mult decat ma asteptam. Voi incepe sa vorbesc tarziu, m-am vaicarit mie insemi. Stiam ca doamna care statea langa mine era pregatita sa faca o calatorie spre Florida imediat ce imi terminam discursul -- imi spusese asta foarte clar. "Sotul meu ma asteapta deja in masina", ma informase ea. Simteam tensiunea si ma consideram foarte responsabila ca ea sa poata pleca la timp.
In cele din urma am fost prezentata si s-a mentionat ca voi vorbi despre "Cum sa inveti sa asculti de Dumnezeu pe tot parcursul zilei". In timp ce urcam pe podium m-am gandit: Ce ciudat! Vorbesc aici despre vocea lui Dumnezeu, totusi propriile mele ganduri par sa acopere vocea lui Dumnezeu dupa ce termin de vorbit la evenimente. Stiam ca, de indata ce voi termina, voi auzi in interiorul meu acest gen de lucruri: Marilyn, ai uitat sa mentionezi o anumita ilustratie. Sau: De ce ai vorbit audientei despre lucrul acela?
Chiar si in timp ce vorbeam, continuam sa-mi aduc aminte ca un barbat isi astepta sotia sa iasa de la pranzul oficial pentru a pleca spre Florida. Ai face bine sa te grabesti, Marilyn! Nu vrei sa faci pe cineva sa astepte! Nu crea probleme oamenilor! In cele din urma mi-am incheiat discursul si am observat ca depasisem cu doar cateva minute limita de timp. Bine, m-am gandit eu, acum acea femeie poate pleca la masina pentru a se indrepta spre Florida.
In timp ce coboram de pe podium si ma indreptam spre locul meu sa ma asez, pe neasteptate femeile au inceput sa ma aplaude. Prezentatoarea a apucat rapid microfonul: "Iti multumim, Marilyn pentru ceea ce ne-ai impartasit azi; ne-ai prezentat cateva lucruri la care sa ne gandim. Ideile tale au fost foarte semnificative." M-am ridicat din nou sa vorbesc cu femeile care s-au asezat langa masa mea ca sa stea de vorba cu mine. Una dupa alta, femeile mi-au apreciat prezentarea. Am fost putin coplesita, deoarece nu ma simteam vrednica de complimentele lor.
Totusi, s-a intamplat ceva, un eveniment care avea sa-mi schimbe pentru totdeauna directia vietii si modul in care ma vedeam pe mine insami. Ultima femeie din rand mi-a spus: "Iti multumesc pentru invatatura pe care ne-ai dat-o azi. A fost cea mai buna prezentare despre ascultarea vocii lui Dumnezeu pe care am auzit-o, si am auzit mai multe mesaje pe acest subiect."
Nu am stiut ce sa-i spun. Stiam ca trebuia sa-i multumesc, dar mi se parea prea arogant sa-i spun doar atat. Asa ca, uitandu-ma in jos, am spus: "Multumesc!" si apoi am adaugat: "N-a fost mare lucru." In acel moment, femeia mi-a apucat cu tandrete mana. Atingerea ei m-a facut sa-mi ridic privirea si sa ma uit in ochii ei albastri.
"Ai auzit ce ti-am spus?"
"Da", am raspuns eu mai degraba cu sfiala.
"Ei bine", a continuat ea, "cand fac complimente, vorbesc serios. Marilyn, stii ce imi dezvaluie raspunsul tau?" Am dat din cap negativ in timp ce asteptam sa continue.
"Raspunsul tau imi spune ca traiesti cu o perspectiva asupra vietii bazata pe rusine."
Rusine. Nu-mi amintesc altceva din cuvintele ei sau din cele ale altcuiva din acea dupa-amiaza. Cuvantul rusine mi-a ramas in gat ca o pastila de vitamina care s-a blocat din lipsa apei.
Rusine. M-am gandit la acel cuvant in timpul calatoriei de o ora spre casa.
Rusine. Era adevarat? Aveam o perspectiva asupra vietii bazata pe rusine?
Conducand spre casa de la acel pranz festiv am incercat sa sesizez diferenta intre vinovatie si rusine. Vinovatia, asa cum o intelegeam eu, insemna: "Am facut ceva rau si ma simt ingrozitor." Stiam ca nu facusem nimic rau la acel eveniment, si totusi ma simteam ingrozitor.
Apoi mi-am cercetat in profunzime sufletul, intrebandu-L pe Dumnezeu daca rusinea exista in viata mea din cauza unei brese intre mine si El. Dumnezeule, exista ceva ce trebuie sa rezolv cu Tine? Am gresit cu ceva? Nu mi-a venit nimic in minte. Tacere.
Hei, dar rusinea nu poate fi un lucru bun? m-am intrebat eu. Daca este folosita corect, oare rusinea nu poate scoate la iveala ceva ce trebuie corectat? Poate ca era in regula sa am aceasta "perspectiva asupra vietii bazata pe rusine", indiferent ce ar fi insemnat ea.
***
In acel moment nu intelegeam diferenta intre vinovatie si rusine. Auzisem adesea oameni care foloseau cele doua cuvinte de parca ar fi interschimbabile. Vinovatia te acuza pentru ceea ce ai facut; rusinea, pe de alta parte, iti atinge esenta fiintei tale -- cine esti tu. Vinovatia spune: "Ai facut o greseala." Rusinea spune: "Tu esti greseala." Nu ma deranja vreun lucru anume pe care-l facusem la acel pranz festiv (vinovatie). Ma luptam cu propriile mele ganduri: Nu sunt o vorbitoare buna; nu sunt potrivita (rusine). Vinovatia sanatoasa are atasat un element al sperantei -- a fost scoasa la iveala o eroare, totusi ai speranta ca va avea loc o schimbare pozitiva dupa ce te vei ocupa de greseala ta. Adesea rusinea te lasa neajutorat -- la urma urmei, iti spune ca ceva din insasi esenta fiintei tale este deficient.
La fel cum n-am inteles diferenta intre vinovatie si rusine, n-am inteles nici ca rusinea are doua forme. Prima, rusinea sanatoasa, te indeamna sa te corectezi -- sau sa previi comportamentul pacatos. Rusinea buna iti arata ca nu esti perfect si ca nu esti Dumnezeu. Rusinea sanatoasa iti aminteste ca ai limite si ca vei face greseli. Ea poate actiona ca beculetul de avertizare de pe bordul masinii tale care iti spune ca trebuie sa duci masina la verificare. Te poate preveni ca ceva nu este in regula sub capota. Asa ca te opresti. Acorzi atentie avertizarii, te ocupi de problema si mergi mai departe.
De exemplu, pe cand aveam sase ani, am inceput sa iau lectii de acordeon. Nu peste multa vreme, profesorul meu mi-a explicat ca va trebui sa cant piesa "Drink to Me Only with Thine Eyes" din memorie la primul meu recital. Din anumite motive (probabil din cauza titlului cantecului), am tot amanat si nu am reusit sa memorez piesa pana la vremea recitalului. Nu e de mirare ca atunci cand m-am ridicat sa cant, am facut o multime de greseli. Am cantat aceeasi masura iar si iar pana cand, in cele din urma, m-am oprit. A fost o tacere de mormant. Am fost foarte stanjenita. Stiam ca ar fi trebuit sa memorez piesa, dar nu am facut-o. Din fericire, nici parintii mei, nici profesorul nu m-au mustrat aspru dupa recital. De fapt, profesorul chiar mi-a dat un mic premiu in acea seara! Totusi rusinea buna pe care am simtit-o m-a motivat sa ma asigur ca voi depune eforturi mai mari pentru urmatorul recital.
Desi ilustratia mea cu privire la rusinea buna este un exemplu stupid din copilarie, ma ingrijoreaza lipsa de rusine sanatoasa din cultura noastra. Numarul de bebelusi nascuti in afara casatoriei, relatiile extraconjugale si cazurile de inselaciune -- fie in ce priveste taxele, fie in sala de clasa -- toate acestea sunt in crestere. Din nefericire, cultura noastra are o toleranta tot mai mare fata de aceste practici. Cu mii de ani in urma, profetul Ieremia a facut un comentariu trist asupra culturii din vremea sa: "Sunt dati de rusine... si totusi nu rosesc, si nu stiu de rusine" (Ieremia 6:15). Ne pierdem capacitatea de a ne rusina. Rusinea sanatoasa ar trebui sa ne conduca spre pocainta si restaurare, vindecare si iertare. Asadar, rusinea buna isi are locul ei.
Totusi, in aceasta carte vorbesc despre un alt tip de rusine. Este o forma nesanatoasa si distructiva, pe care autorul John Bradshaw o numeste toxica: "Rusinea toxica iti da sentimentul lipsei de valoare, sentimentul esecului si al faptului ca nu esti corespunzator ca fiinta umana."
Urmarile rusinii toxice sunt serioase si de durata. "Oamenii afectati de ea se judeca pe ei insisi, in loc sa-si judece actiunile. Daca fac o greseala sau fac ceva rau, se judeca mai degraba ca persoane rele, in loc sa-si considere actiunile ca imperfecte. Ei traiesc in teroarea expunerii subite -- crezand ca altii ii vad asa cum se vad ei insisi."
Acestea erau sentimentele vagi de chin launtric, pe care le experimentam nu doar de fiecare data cand vorbeam in public, dar si in alte situatii. Din nefericire, rusinea toxica persista si, in cele din urma, devine parte a ceea ce esti si a ceea ce faci si nu faci. Ea te paralizeaza asa incat nu crezi ca poti merge mai departe.
***
In acea zi, cand m-am intors de la pranzul festiv, am alergat la etaj in linistea dormitorului meu si am cazut cu fata la pamant inaintea Domnului. "Doamne, Te rog, arata-mi daca exista rusine in viata mea." Imediat, a iesit la suprafata o amintire dureroasa -- una pe care n-o impartasisem cu nimeni altcineva decat, in parte, cu sotul meu. O amintire neplacuta de cand aveam cinci ani; o amintire pe care o ingropasem, dar n-o putusem uita. Era un secret pe care il ascunsesem cu grija in spatele unei usi grele in inima mea ani de zile. Inca apasam usa cu toata puterea mea pentru a o tine inchisa.
Dumnezeu a venit in acea dupa-amiaza si m-a impins incet dinspre acea usa inchisa si m-a luat cu tandrete in bratele Lui. Eram atat de satula de incercarea de a o tine inchisa. Nu doream ca usa sa se deschida, dar nu imi mai puteam permite sa o apas cu toata puterea mea.
El a fost tandru si m-a reasigurat de dragostea Lui in timp ce ma tinea in brate si vorbea clar inimii mele.
Marilyn, iti este greu sa primesti complimente. Nu simti niciodata ca esti destul de buna. Te comporti de parca iti lipseste afirmarea; oricata afirmare primesti nu-ti este suficienta. Ti-e teama ca vei fi abandonata. Te simti excesiv de responsabila pentru alti oameni.
In acea clipa am stiut ca perspectiva mea asupra vietii era bazata pe rusine. Rusinea toxica era motivul pentru sentimentele mele vagi de stanjeneala si inadecvare. Domnul a inceput sa-mi dezvaluie ascunzatoarea secreta a rusinii pe care o purtasem de multi ani de zile. El m-a invitat sa dau la o parte vitraliile rusinii care imi intunecasera viziunea a ceea ce m-a chemat El sa fiu. Cu tandrete, Domnul m-a ajutat sa deschid larg usa unei amintiri ascunse cu grija de care nu doream sa ma ocup...
***
Ai si tu astfel de trairi? Ai vreodata sentimente obsedante ca ceva nu e in regula cu tine? Simti vreodata ca, desi ti s-a spus ca Dumnezeu te iubeste, cu siguranta El ii iubeste pe altii mai mult decat pe tine? Simti ca nu te poti ridica la inaltimea asteptarilor pe care Dumnezeu sau oamenii le au de la tine? Te chinuiesc temerile si te impiedica sa fii o persoana increzatoare?
Poate ca simti un val de furie ori de cate ori te simti dispretuit, asa ca te certi cu persoana cea mai aproape de tine. Sau poate golesti intreaga cutie de inghetata dupa ce iti asculti seful care iti spune intruna c-ar trebui sa-ti imbunatatesti abilitatea de organizare a timpului. Poate te dojenesti pentru unele greseli minore. Sa presupunem ca ai lovit din greseala cutia postala a vecinului cand ai dat masina in spate. Chiar si dupa ce ai platit inlocuirea ei, continui sa te simti prost si te lasi in voia gandurilor care te mustra aspru. De ce nu am fost mai atent cand am dat in spate pe alee? Cum de am fost atat de stupid? Si de fiecare data cand treci cu masina pe langa acea cutie postala, care acum e reparata, te intrebi cum ai putut fi atat de nesabuit, incat sa faci o greseala atat de evidenta. Prin contrast, oamenii care nu-si vad viata prin lentilele rusinii toxice s-ar putea sa loveasca cutia postala a vecinului si, desi se simt prost, repara cutia postala si merg mai departe. Ei nu continua sa se umileasca singuri.
Rusinea toxica poate lua un eveniment exterior (cum ar fi sa auzi un comentariu critic sau sa lovesti cutia postala) si sa-l transforme intr-unul interior. Ea te face sa te concentrezi asupra ta intr-un mod negativ. In loc sa recunosti ca ai lovit din greseala cutia postala, rusinea toxica te poate face sa crezi ca esti o persoana care loveste cutii postale si ca asta vei fi pentru totdeauna. Daca faci o greseala in timpul unei prezentari la firma sau la biserica, iti spui: Nu sunt un bun prezentator. Niciodata nu voi fi in stare sa vorbesc din nou. Crezi mesajul interior si refuzi sa faci o alta prezentare -- chiar daca esti foarte capabil.
Rusinea este strans legata de cine esti si nu atat de mult de ceea ce faci. Autorul Stephen Seamands scrie: "Rusinea, cu toate ca poate fi declansata de un lucru pe care l-am spus sau l-am facut, are de-a face cu fiinta noastra."
Multe cai conduc spre acest gen distructiv de rusine. Daca te lupti cu ea, poate ca ai avut parinti care te-au blocat din punct de vedere emotional si nu te-au afirmat pe cand erai copil. Poate ca ai fost abuzat fizic, emotional sau sexual. Poate ca ai experimentat o situatie extrem de umilitoare sau de jenanta si ai fost tachinat cu privire la ea. Sau poate ca unii au ras de trupul tau si pana azi inca le auzi comentariile dureroase. Acest gen de experiente provoaca rusine. Cand acest tip de rusine se tot aduna in strafundul tau, in loc de a fi rezolvat, el este asimilat.
Odata ce aceasta rusine toxica este asimilata, ea trece pe pilot automat. Poate fi declansata fara ca vreo persoana sa-ti faca ceva. Propriile tale ganduri o scot la iveala. Aceasta rusine toxica se exprima ca un chin launtric. Conversatia interioara negativista permanenta poate fi o dovada clara ca rusinea toxica este prezenta in sufletul tau.
La fel cum rusinea are multe surse, ea se si manifesta in multe feluri. Unii oameni vor incerca sa-si potoleasca durerea prin dependente sau tulburari de alimentatie. Altii vor trece la furie incontrolabila declansata de cele mai marunte lucruri. Unii vor cadea in depresie si se vor izola de altii. Altora le va fi teama sa faca vreo greseala si vor cadea in capcana perfectionismului. Din pacate, "unele studii au ajuns la concluzia ca rusinea poate fi un factor important in tentativele de suicid".
Daca te lupti cu sentimente de inadecvare, poate ca, la fel ca mine, nu ai fost constient sau nu ai putut sa identifici rusinea ca fiind radacina acestor probleme. Pana acum! Drag cititor, doresc sa-ti recunosti rusinea nesanatoasa, toxica din viata ta. De ce? Rusinea cauta sa te paralizeze. Rusinea iti blocheaza interiorul. Rusinea te impiedica sa daruiesti altora si sa primesti de la altii. Dar exista o veste buna. Odata ce devii constient de rusine, iti poti schimba starea de atrofie. Exista o cale de vindecare! Poate ca tu nu te lupti cu rusinea, dar stii pe cineva care pare a fi robit de o dependenta sau cauta sa traiasca precum un perfectionist ori se afla intr-un impas emotional in viata. Poate ca acum lupta lor are un nume -- rusine toxica.
Povestirea care urmeaza ne arata modul in care rusinea poate prinde radacini devreme in viata si, apoi, daca este lasata libera, creste fara efort si se transforma intr-o buruiana. La fel ca o buruiana, la inceput creste neobservata pana cand ajunge mai mare ca plantele din jurul ei. In propria mea viata, acest seceris al rusinii a produs amaraciune si conversatie interioara negativa. Totusi, cel mai tulburator rod al ei a fost acela al minciunilor -- al minciunilor interioare. Rusinea m-a facut sa cred minciuni despre mine -- minciuni ale dusmanului sufletului meu. Ea iti poate face acelasi lucru si tie.
Daca tu -- sau o persoana pe care o iubesti -- te lupti cu rusinea, sper ca povestirea mea sa-ti slujeasca drept o ilustratie utila. Evident, imprejurarile tale vor fi diferite de ale mele. S-ar putea ca rusinea ta sa aiba origini foarte diferite, si s-ar putea sa nu fi produs perfectionismul sau inadecvarea pe care mi le-a provocat mie. Totusi banuiesc ca teama, mania si dezamagirea pe care le simtim inauntrul nostru sunt similare.
De asemenea, aceasta este o relatare a ceea ce am aflat despre a smulge radacinile rusinii si a permite ca iertarea, adevarul, harul si speranta sa creasca in voie. De fapt, la sfarsitul fiecarui capitol am inclus intrebari de genul: "Ce poti spune despre tine?" si pasi practici, numiti "Sugestii pentru eliberarea de rusine" pentru a-ti da posibilitatea sa identifici modalitatile prin care rusinea se manifesta in viata ta si apoi sa faci pasii practici necesari pentru a o rezolva. Chiar daca decizi sa nu raspunzi intrebarilor, te incurajez sa le citesti, cel putin deoarece printre ele sunt presarate alte ilustratii despre rusine si speranta.
Daca nu te lupti personal cu rusinea, aceste exercitii te-ar putea ajuta sa fii o persoana care ii ajuta pe altii sa scape de rusine si sa aduci vindecare in viata unui prieten sau a unui membru al familiei tale. Mai mult, citeste anexele de la sfarsitul cartii care te vor ajuta sa identifici daca rusinea este o problema pentru tine sau pentru o persoana pe care o cunosti.
Desi adesea a fost dureros sa scriu despre mine, speranta mea este ca vei identifica unele aspecte ale povestirii tale in viata mea si, apoi, acestea te vor aduce mai aproape de Dumnezeu care doreste fierbinte sa fie Cel ce iti ridica rusinea.