Contul tău

Magazinele CLC sunt redeschise. Vă așteptăm în librării și în continuare pe site, pe Facebook sau la telefoanele: 0268 472 474 sau 0783 056 025.

 

 

Predica de pe Munte (Comentarii biblice expozitive)

Predica de pe Munte (Comentarii biblice expozitive)

  0.00
Poți acorda notă acestui produs dacă intri în cont
Livrare GRATIS cu Poșta Română la orice comandă peste 100 lei!

Disponibil

Prețul nostru:  50,00 RON
Prețul tău:
50,00 RON

Descriere

Comentarii biblice expozitive

Subiectul

Contracultura creştină — chemarea la o permanentă alegere radicală.

„Predica de pe Munte prezintă o fascinaţie unică”, scrie John Stott. „Ea pare să întruchipeze chintesenţa învăţăturii lui Isus. Bunătatea devine atrăgătoare, trăirea noastră sărăcăcioasă este scoasă la iveală, iar în inimă se naşte visul unei lumi mai bune.”

Cucerit el însuşi de mesajul acestei predici, Stott îşi propune şi reuşeşte în acest comentariu să aducă în secolul nostru mesajul la fel de relevant al Predicii, fără a ocoli subiectele controversate din ea ori a trata superficial dificultăţile pe care le prezintă. Astfel, el discută pe rînd implicaţiile afirmaţiilor lui Isus pentru caracterul, influenţa în societate, neprihănirea, religia, rugăciunea, ambiţia, relaţiile şi devotamentul creştinului. Nu sunt ocolite subiecte ca răzbunarea, dărnicia, postul, problema securităţii materiale şi a economiilor, divorţul şi judecăţile, profeţii mincinoşi.

Dacă la început autorul discută autenticitatea şi relevanţa Predicii, el nu putea să încheie decît discutînd în final autoritatea Predicatorului, aşa cum reiese ea din Predică.

Impresionant prin profunzime, claritate, sensibilitate, preocupare egală pentru înţelegerea textului şi aducerea lui în lumea contemporană, îmbinarea aplicaţiilor pentru audienţa iniţială cu cele pentru audienţa modernă, comentariul lui John Stott cucereşte printr-o complexitate accesibilă şi o simplitate înălţătoare, prin respectul pentru cuvîntul Scripturii şi preocuparea pastorală pentru cel ce îl citeşte, prin exigenţa exegetului şi devoţiunea închinătorului, impunîndu-se ca o lucrare de referinţă la care, în egală măsură, lucrătorul creştin şi credinciosul iubitor de Cuvânt vor reveni mereu şi mereu, cu plăcere şi folos.

Grupuri ţintă

• predicatori, pastori, învăţători de şcoală duminicală, studenţi la colegii şi seminarii biblice
• laici doritori să înţeleagă mai bine mesajul epistolei — temele principale, elementele dificile din epistolă, principalele interpretări propuse în cursul istoriei şi aplicaţii relevante pentru vremea noastră.

Caracteristici speciale

• exegeza competentă, îmbinînd analizarea interpretărilor altora cu opţiunile proprii ale unui teolog deosebit de respectat
• argumentarea clară, plăcută, neagresivă, combinînd analiza lucidă cu respectul pentru părerea altora
• sintetizarea celor mai recente tendinţe în interpretarea conceptelor teologice pauline, fără a fi neglijate interpretările istorice, începînd de la Părinţii Bisericii, pînă la Reformatori şi Puritani
• stilul foarte plăcut, coerent, îmbinînd prezentarea generală cu analiza detaliată şi rezumarea, iar exegeza cu aplicaţia
• prezentarea unei munci titanice de cercetare într-o formă accesibilă unui public larg, concluziile specialiştilor fiind astfel puse la îndemîna tuturor celor interesaţi.

Cuprins

Prefata autorului
Principalele prescurtari
Matei 5:1,2 — Introducere: ce reprezinta aceasta predica?

1. Este Predica autentica?
2. Este Predica relevanta?

a. Caracterul crestinului (5:3-12)
b. Influenţa crestinului (5:13-16)
c. Neprihanirea crestinului (5:17-48)
d. Evlavia crestinului (6:1-18)
e. Ambitia crestinului (6:19-34)
f. Relatiile crestinului (7:1-20)
g. Devotamentul crestinului (7:21-27)

3. Este Predica practica?

Matei 5:3-12 — Caracterul crestinului: fericirile

1. Oamenii descrisi
2. Calitatile proslavite
3. Binecuvântarile promise

a. Cei saraci in duh (v. 3)
b. Cei ce plâng (v. 4)
c. Cei blânzi (v. 5)
d. Cei flamânzi si insetati dupa neprihanire (v. 6)
e. Cei milostivi (v. 7)
f. Cei cu inima curata (v. 8)
g. Cei impaciuitori (v. 9)
h. Cei prigoniti din pricina neprihanirii (v. 10-12)

Matei 5:13-16 — Influenta crestinului: sare si lumina

1. Sarea pamântului (v. 13)
2. Lumina lumii (v. 14-16)
3. Lectii pentru noi

a. Exista o diferenta fundamentala intre crestini si necrestini, intre biserica si lume
b. Trebuie sa acceptam responsabilitatea pe care aceasta deosebire o atrage dupa sine
c. Trebuie sa vedem indoita noastra responsabilitate crestina

Matei 5:17-20 — Neprihanirea crestinului: Hristos, crestinul si Legea

1.Hristos si Legea (v. 17, 18)
2.Crestinul si legea (v. 19, 20)

Matei 5:21-30 — Neprihanirea crestinului: evitarea mâniei si poftelor

1. Evitarea mâniei (v. 21-26)
2. Evitarea poftelor (v. 27-30)

Matei 5:31-37 — Neprihanirea crestinului: fidelitatea in casatorie si onestitatea in vorbire

1. Fidelitatea in casatorie (v. 31, 32)

a. Fariseii erau preocupati de temeiul pentru divort Isus era preocupat de institutia casatoriei.
b. Fariseii au numit prevederea din Legea Mozaica pentru divort o porunca Isus a numit-o o concesiune datorata impietririi inimii omului.
c. Fariseii tratau superficial problema divortului; Isus a privit-o atât de serios incât, cu o singura exceptie, a numit orice recasatorire dupa divort adulter.

2.Cinstea in vorbire (v. 33)

Matei 5:38-48 — Neprihanirea crestinului: non-razbunarea si dragostea activa

1.Non-razbunarea pasiva
2.Dragostea activa (v. 43-48)
Matei 6:1-6, 16-18 — Religia crestinului: nu fatarnica, ci veritabila

1. Darnicia crestina (v. 2-4)
2. Rugaciunea crestina (v. 5, 6)
3. Postul crestin (v. 16-18)

Matei 6:7-15 — Rugaciunea crestinului: nu mecanica, ci gândita

1. Tiparul pagân de rugaciune
2. Tiparul crestin de rugaciune

Matei 6:19-24 — O ambitie a crestinului: nu securitatea materiala, ci stapânirea lui Dumnezeu

1. O problema legata de comori (v. 19-21)
2. O problema de vedere (v. 22-23)
3. O problema de valoare (v. 24)

4. O problema de ambitie (v. 25-34)

a. Ambitia falsa ori seculara: propria securitate materiala
b. Ambitia adevarata sau crestina: stapânirea lui Dumnezeu si neprihanirea Lui

Matei 7:1-12 — Relatiile crestinului: cu fratii sai si cu Tatal sau

1. Atitudinea fata de fratele nostru (v. 1-5)

a. Crestinul nu trebuie sa fie un judecator (v. 1, 2)
b. Crestinul nu trebuie sa fie ipocrit (v. 3, 4)
c. Crestinul trebuie sa fie un frate (v. 5)

2.Atitudinea noastra fata de ”câini” si ”porci” (v. 6)
3.Atitudinea noastra fata de Tatal ceresc (v. 7-11)

a.Promisiunea facuta de Isus
b.Problemele ridicate de oameni
c.Lectiile invatate

4.Atitudinea noastra fata de toti oamenii (v. 12)

Matei 7:13-20 — Relatiile crestinului: cu profetii mincinosi

1.Inevitabila alegere (v. 13, 14)
2.Pericolul invatatorilor mincinosi (v. 15-20)

a.Asumptiile
b.Avertismente
c.Testele

Matei 7:21-27 — Devotamentul crestinului: alegerea radicala

1.Pericolul simplei profesiuni verbale (v. 21-23)
2.Pericolul simplei cunoasteri intelectuale (v. 24-27)

Matei 7:28-29 — Concluzie: cine este acest predicator?

1.Autoritatea lui Isus
2.Autoritatea lui Isus ca si Hristosul
3.Autoritatea lui Isus ca Domn
4.Autoritatea lui Isus ca Mântuitor
5.Autoritatea lui Isus ca Judecator
6.Autoritatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu
7.Autoritatea lui Isus ca Dumnezeu

Fragment din carte

Matei 5:1, 2
Introducere: ce reprezinta aceasta predica?

Predica de pe Munte este, probabil, partea cea mai cunoscuta a invataturii lui Isus, desi se poate spune ca este si cel mai putin inteleasa si, fara indoiala, cel mai putin aplicata. Din tot ceea ce a spus El, aceasta Predica este cea care se apropie cel mai mult de un manifest, intrucit reprezinta propria Sa descriere a ceea ce a dorit sa fie si sa faca cei care-L urmeaza. Pentru mine, nu exista cuvinte care sa rezume mai bine intentia Sa, ori sa indice mai clar provocarea pe care o lanseaza lumii moderne, decit expresia ”contracultura crestina“. Permiteti-mi sa ma explic.

Anii care au urmat dupa incheierea Celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 1945, au fost marcati de un idealism inocent. Cosmarul inspaimintator se sfirsise. Obiectivul universal era ”reconstructia“. Cei sase ani de distrugere si devastare tineau de trecut; sarcina care statea in fata oamenilor era acum construirea unei lumi noi caracterizate de cooperare si pace. Dar fratele geaman al idealismului este deziluzia — provocata de cei care nu impartasesc idealul respectiv sau (mai rau) i se opun sau (si mai rau) il tradeaza. Iar deziluzia cauzata de ceea ce este continua sa hraneasca idealismul a ceea ce ar putea fi.

Se pare ca am trait mai multe decade de deziluzie. Fiecare noua generatie este nemultumita de lumea pe care a mostenit-o. Uneori reactia a fost naiva, dar nu si nesincera. Ororile Vietnamului au fost oprite de cei care au marsaluit cu flori si au inventat sloganul ”Faceti dragoste, nu razboi!“ si ale caror proteste, cu toate acestea, n-au ramas neobservate. Altii repudiaza astazi afluenta lacoma a Vestului ce pare sa capete proportii tot mai mari fie prin distrugerea mediului inconjurator, fie prin exploatarea natiunilor in curs de dezvoltare, fie pe ambele cai; si isi manifesta completa respingere a unui asemenea sistem prin trairea unei vieti modeste, printr-o imbracaminte neformala, umblind desculti si evitind risipa. In locul prefacutelor relatii sociale de tip burghez, acestia tinjesc dupa relatii autentice, pline de dragoste. Desconsidera atit superficialitatea materialismului nereligios, cit si conformismul religios, intrucit simt ca exista o ”realitate“ coplesitoare, mult mai mare decit aceste nimicuri, si cauta aceasta dimensiune ”transcendentala“ prin meditatie, droguri si sex. Detesta insasi notiunea de lupta pentru existenta si considera ca abandonarea cursei este mai onorabila decit participarea la ea. Toate acestea sint simptome ale incapacitatii generatiei mai tinere de a se adapta la status quo-ul culturii dominante sau de a se impaca cu aceasta. Nu se simt acasa. Se simt alienati.

Cautind o alternativa, aceasta generatie vorbeste despre ”contra-cultura“. Expresia denota o gama larga de idei si idealuri, de experimente si obiective. O prezentare documentata a acestora gasim in scrierile lui Theodore Roszak — The making of a counter-culture (1969), Os Guinness — The dust of death (1973) si Kenneth Leech — Youthquake (1973).

Intr-un fel, crestinii vad in aceasta cautare a alternativei culturale unul dintre cele mai pline de speranta semne ale vremurilor — am putea spune chiar unul imbucurator. Caci vedem in ea lucrarea Duhului Sfint care, inainte de a fi Cel care mingiie, este Cel care tulbura si stim spre cine ii va conduce cautarea lor, daca doresc cu adevarat sa-si gaseasca implinirea. Intr-adevar, este semnificativ faptul ca, atunci cind Theodore Roszak gaseste cu dificultate cuvintele potrivite pentru a exprima realitatea cautata de tineretul contemporan alienat datorita accentului pe care omul de stiinta il pune asupra ”obiectivitatii“, se simte obligat sa recurga la cuvintele lui Isus: ”Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?“1

Dar, impreuna cu speranta pe care aceasta atmosfera de protest si cautare le-o insufla crestinilor, exista (sau ar trebui sa existe) si sentimentul rusinii. Caci daca astazi tinerii cauta lucruri corecte (semnificatie, pace, dragoste, adevarul), le cauta in locuri nepotrivite. Primul loc inspre care ar fi trebuit sa se poata indrepta este tocmai locul pe care, de regula, il ignora — biserica. De prea multe ori ei vad in biserica nu contracultura, ci conformism, nu o societate noua care intruchipeaza idealurile lor, ci o alta versiune a vechii societati la care au renuntat, nu viata, ci moarte. Sint gata sa subscrie astazi la cuvintele pe care Isus le-a spus despre Biserica primului secol: ”Iti merge numele ca traiesti, dar esti moarta.“2

Este deosebit de important ca, in cel mai scurt timp, nu doar sa vedem imensitatea acestei tragedii, ci si sa ne simtim apasati de ea, caci in masura in care Biserica se conformeaza lumii, iar cele doua comunitati par unui spectator extern a fi doar doua versiuni ale unuia si aceluiasi lucru, Biserica va continua sa isi contrazica adevarata identitate. Nici un alt comentariu nu este mai devastator pentru un crestin decit vorbele: ”Dar tu nu te deosebesti cu nimic de toti ceilalti!“

Caci tema esentiala a intregii Biblii, de la inceput pina la sfirsit, este ca Dumnezeu urmareste in intreaga istorie chemarea unui popor care sa fie al Sau, ca acest popor este un popor ”sfint“, separat de lume, pus deoparte pentru a fi al Sau si a-L asculta si ca vocatia acestuia este sa-si traiasca identitatea, adica sa fie ”sfint“ sau ”diferit“ atit ca aspect, cit si in ce priveste comportamentul.

Iata ce le-a spus Dumnezeu copiilor lui Israel la scurta vreme dupa ce I-a izbavit din robia egipteana, facindu-i poporul Sau special, printr-un legamint: ”Eu sint Domnul, Dumnezeul vostru. Sa nu faceti ce se face in tara Egiptului unde ati locuit, si sa nu faceti ce se face in tara Canaanului unde va duc Eu: sa nu va luati dupa obiceiurile lor. Sa impliniti poruncile Mele, si sa tineti legile Mele: sa le urmati. Eu sint Domnul, Dumnezeul vostru.“3 Acest apel adresat de Dumnezeu poporului Sau, dupa cum putem remarca, a inceput si s-a incheiat cu afirmatia ca El este Domnul Dumnezeul lor. Chemarea de a fi diferiti de toti ceilalti se datora faptului ca El era Dumnezeul lor prin legamint si faptului ca erau poporul Sau special. Li se cerea sa urmeze poruncile Lui si sa nu copieze standardele popoarelor din jurul lor.

In decursul secolelor care au urmat, poporul Israel si-a uitat in repetate rinduri caracterul unic de popor al lui Dumnezeu. Desi, in cuvintele lui Balaam, era ”un popor care locuieste deoparte si nu face parte dintre neamuri“, in practica au fost neincetat asimilati de popoarele din jurul lor: ”S-au amestecat cu neamurile si au invatat faptele lor.“4 Asa ca au cerut sa aiba un imparat care sa domneasca peste ei ”cum au toate neamurile“, iar cind Samuel I-a mustrat pentru cererea lor, spunindu-le ca Dumnezeu era imparatul lor, au insistat cu incapatinare: ”Nu, ci sa fie un imparat peste noi, ca sa fim si noi ca toate neamurile“.5 Si mai rea decit instituirea monarhiei a fost idolatria lor. ”Vrem sa fim ca neamurile, […] vrem sa slujim lemnului si pietrei!“6 De aceea Dumnezeu le-a trimis in repetate rinduri profeti care sa le aminteasca cine sint si sa ii invite staruitor sa mearga pe drumul Sau. ”Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor“, le-a spus El prin Ieremia, iar prin Ezechiel: ”Nu va spurcati cu idolii Egiptului! Eu sint Domnul, Dumnezeul vostru!“7 Dar poporul lui Dumnezeu a refuzat sa asculte glasul Sau si motivul concret pentru care ni se spune ca judecata Lui a venit mai intii peste Israel, iar aproximativ 150 de ani mai tirziu peste Iuda, a fost acelasi: ”Copiii lui Israel au pacatuit impotriva Domnul Dumnezeului lor […], au urmat obiceiurile neamurilor […], si chiar Iuda nu pazise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase dupa obiceiurile rinduite de Israel“.8

Lucrurile discutate mai sus sint esentiale, ca si context, pentru intelegerea Predicii de pe Munte. Gasim aceasta predica in Evanghelia dupa Matei, la inceputul lucrarii publice a lui Isus. Imediat dupa ce a fost botezat si ispitit, a inceput sa proclame vestea buna cum ca imparatia lui Dumnezeu, indelung promisa in era vetero-testamentala, era acum gata sa se arate. El Insusi venise pentru a o inaugura. O data cu El se ivisera zorii unui veac nou, iar domnia lui Dumnezeu a irumpt in istoria umana. ”Pocaiti-va, propovaduia El, caci Imparatia cerurilor este aproape.“9 Intr-adevar, ”Isus strabatea toata Galileea, invatind pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei“ (v. 23). Asadar, Predica de pe Munte trebuie inteleasa in acest context. Ea zugraveste pocainta (metanoia, completa transformare a mintii) si neprihanirea ce caracterizeaza aceasta imparatie. Adica descrie viata umana si comunitatea umana sub stapinirea milostiva a lui Dumnezeu.

Si cum arata acestea? Diferit! Isus a subliniat ca adevaratii Sai urmasi, cetatenii imparatiei lui Dumnezeu, trebuie sa fie complet diferiti de ceilalti. Ei nu trebuie sa invete de la oamenii din jurul lor, ci de la El si sa demonstreze astfel ca sint intr-adevar copii ai Tatalui lor ceresc. Pentru mine, textul-cheie al Predicii de pe Munte este 6:8: ”Sa nu va asemanati cu ei“. El ne aminteste imediat de cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Israel in vechime: ”Sa nu va luati dupa obiceiurile lor“.10 Este aceeasi chemare la a fi diferiti. Aceasta tema este dezvoltata pe tot parcursul Predicii de pe Munte. Caracterul celor ce-L urmeaza pe Hristos trebuie sa fie complet diferit de cel admirat de lume (fericirile). Acestia trebuie sa straluceasca asemenea unor lumini in intunericul din jur. Neprihanirea lor trebuie s-o intreaca pe cea a carturarilor si fariseilor atit in ceea ce priveste comportamentul etic, cit si in privinta devotamentului religios, iar dragostea lor sa fie mai mare si ambitia lor mai nobila decit cele ale semenilor lor pagini.

Nu exista nici un paragraf in Predica de pe Munte in care acest contrast intre crestin si necrestin sa nu fie schitat. El reprezinta tema fundamentala si unificatoare a Predicii. Orice altceva este o variatie a sa. Uneori Hristos ii aseaza pe urmasii Sai in contrast cu neamurile sau cu popoarele pagine. Astfel, paginii se iubesc unii pe altii si se saluta, dar crestinilor li se cere sa si iubeasca vrajmasii (5:44-47); paginii se roaga dupa un anumit tipar, ”bolborosesc aceleasi vorbe“, dar crestinii trebuie sa se roage cu o chibzuinta smerita, ca unii care sint copiii Tatalui ceresc (6:7-13); paginii sint preocupati de nevoile materiale, dar crestinii trebuie sa caute mai intii imparatia si neprihanirea lui Dumnezeu (6:32, 33).

Alteori Isus vorbeste despre contrastul dintre ucenicii Sai si evrei, deci nu despre contrastul dintre ei si pagini, ci dintre ei si oamenii religiosi, indeosebi dintre ei si ”carturari si farisei“. Profesorul Jeremias are dreptate, fara indoiala, atunci cind evidentiaza ”caracterul complet distinct al acestor doua grupuri“ datorat urmatorului fapt: ”carturarii sint profesori de teologie, avind o educatie de mai multi ani in acest domeniu, in timp ce fariseii nu sint teologi, ci grupuri de laici evlaviosi din intregul spectru al comunitatii“.11 In mod cert, Isus prezinta morala crestina in contrast cu etica de tip cazuist a carturarilor (5:21-48) si devotamentul crestin in contrast cu evlavia fatarnica a fariseilor (6:1-18).

Asadar, urmasii lui Isus trebuie sa fie diferiti — diferiti atit de biserica nominala, cit si de lumea seculara, diferiti atit de oamenii religiosi, cit si de cei nereligiosi. Predica de pe Munte este cea mai completa descriere a contraculturii crestine din intregul Nou Testament. Gasim in ea sistemul de valori crestine, standardele etice, devotamentul religios, atitudinea fata de bani, telul care trebuie urmarit, stilul de viata si genul de relatii ce trebuie sa-i caracterizeze pe crestini — toate acestea fiind in completa contradictie cu cele ale lumii necrestine. Iar aceasta contracultura crestina este viata Imparatiei lui Dumnezeu, o viata pe deplin umana, cu adevarat, dar traita sub stapinire divina.

Proprietăţi

ISBN: 9739212689
Cod produs: 4053
Dimensiuni:
165 x 235 x 23 mm
Greutate: 0,486kg
Legare: HB
Număr pagini: 256
Limbă: Română
Scrie o recenzie pentru acest produs

Comentarii

Pentru a trimite o recenzie trebuie să fiți autentificat(ă).


Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat:

Mai multe produse de la aceiași autori