Adevărata viață de înviere poartă urmele rănilor. O viață neatinsă nu e de niciun folos. Domnul nu Se poate folosi de cineva care este mântuit, dar care nu a avut parte de nicio zdrobire sub mâna Lui. Temelia slujirii și a faptului de a fi slujitor al Domnului constă din rănile pe care le are cineva.
A sluji presupune a avea răni. Când o persoană care poartă răni atinge alți oameni, aceștia se întâlnesc cu un om care Îl cunoaște pe Domnul. Însă nu vor fi atinși de cineva care știe să predice, dar care nu a fost niciodată lovit de Domnul. Un om nezdrobit poate da impresia unui om moral în ochii lumii, dar în mijlocul creștinilor nu face altceva decât să își etaleze carnea. Fiecare dintre noi trebuie să poarte rănile lui Cristos. Și aceasta nu pentru a face paradă de ceea ce a lucrat lumina în viețile noastre, ci pentru a fi o mărturie a faptului că am fost tratați de Domnul.