Charles Spurgeon:„Robert Chapman a fost cel mai sfânt om pe care l-am cunoscut vreodată.”
John Nelson Darby:„Noi vorbim despre locurile cereşti, dar Robert Chapman trăieşte în ele… El trăieşte ceea ce predic eu.”
Deşi nu este foarte cunoscut astăzi, Robert Chapman a fost unul dintre cei mai respectaţi creştini din generaţia lui. Atitudinea lui umilă şi plină de grijă a avut un impact puternic asupra vieţilor unor oameni ca George Müller, J. Hudson Taylor, John Nelson Darby şi Charles Spurgeon. Aceşti oameni notabili au consimţit că Chapman era un uriaş printre ei.
Omul acesta remarcabil L-a slujit pe Dumnezeu în micul oraş Barnstaple din Anglia în secolul al XIX-lea. Chapman a evitat intenţionat publicitatea fiindcă nu vroia atenţia care Îi aparţinea de drept Domnului. Totuşi, la sfârşitul vieţii sale, era cunoscut în toată lumea pentru marea lui milă, înţelepciune şi dragoste. Aceste cuvinte ale lui au rămas consemnate: „Treaba mea este să iubesc, nu să caut ca alţii să mă iubească pe mine.”
Este imposibil ca viaţa lui Robert Chapman să nu îi provoace pe oamenii Domnului să-şi adâncească dedicarea faţă de Hristos şi să îi iubească pe ceilalţi cu mai multă lepădare de sine.
Cuprins
- Scânteia unei vieţi lungi
- Robert se maturizează
- Intrarea într-o viaţă nouă
- O lucrare în creştere în Devon
- Invitaţia în Barnstaple
- Primele zile ale Capelei Ebenezer
- Decizii grele: alegeri călăuzite de Duhul
- Povară pentru Spania
- Capela Bear Street: o biserică vie
- Ospitalitatea casei lui Chapman
- Obiceiuri personale
- O plimbare în jurul Irlandei
- Tentativa unei împăcări
- Evanghelistul constant
- Un prieten de-o viaţă
- Cuvintele
- Apostol al dragostei
- Prieteni şi cunoştinţe
- Doctrine esenţiale şi neesenţiale
- Cele mai bune zile ale vieţii sale
- Moştenirea lui Robert Chapman
Câteva meditaţii ale lui Robert Chapman
„Cartea lui Dumnezeu este un depozit de mană pentru copiii călători ai lui Dumnezeu… Marea cauză a neglijării Scripturilor nu este lipsa de timp, ci lipsa de inimă, un idol care ia locul lui Hristos… Un copil al lui Dumnezeu care neglijează Scripturile nu-şi poate asuma sarcina de a-I face plăcere Domnului Slavei… Dacă Biblia este folosită corect de cineva, aceasta va fi pentru el cea mai plăcută carte din lume… Una este să citesc Biblia, alegând ceva ce mi se potriveşte (după cum se spune în mod ruşinos), şi alta este să o cercetez pentru a mă familiariza cu Dumnezeu în Hristos. [Dacă o fac pe prima], transform Evanghelia lui Hristos în Legea lui Moise fără să fiu conştient de aceasta şi, în loc de cărări pline de farmec şi de pace, Evanghelia lui Hristos devine un lanţ de fier.”
„Dorinţa mea supremă este să I fac Lui pe plac. Dacă fac pe plac fraţilor mei, mă bucur. Dacă nu, nu sunt dezamăgit.”
„Aşa cum tatăl şi fiul fac tot ce le stă în putinţă pentru a se bucura unul pe celălalt, tot aşa eu fac tot ce pot pentru a-L încânta pe Dumnezeu şi Dumnezeu face tot ce poate pentru a mă încânta pe mine.”
„Fă tot ce poţi ca să ataci murdăria duhului mai degrabă decât murdăria cărnii – mândria, egoismul, căutarea folosului propriu etc. – acestea sunt cele care guvernează; ţinteşte-le pe astea. Nu vă luptaţi cu păcate mari sau cu păcate mici, ci luptaţi-vă cu Împăratul lui Israel. În timp ce tu eşti ocupat să obţii victoria asupra păcatelor mici, păcatele mari vor fi ocupate de câştigarea victoriei asupra ta. Când păcatele mari sunt învinse, cele mici sunt de asemenea înfrânte.”
„Este bine ca un copil al lui Dumnezeu să se roage pentru el însuşi, dar este un lucru nespus mai minunat ca el să se roage pentru alţii.”
„Mă plec adânc înaintea suveranităţii lui Dumnezeu, Tatăl meu ceresc; nu am altă voinţă decât a Lui. Ştim că Dumnezeu este dragoste şi, dacă cu dragostea în care nu există nici o măsură, se uneşte înţelepciunea care nu face nici o greşeală, ce altceva ni se potriveşte nouă, copiii Lui, decât să fim plini de recunoştinţă? Avem întreaga inimă a lui Hristos; este a noastră în întregime.”