Cuvânt înainte
Deşi talentul ne-a fost dat ca, îmbogăţindu-i pe alţii, el să rodească, mulţi îl îngropăm în problemele şi frământările cotidiene. Puţini poeţi creştini îndrăznesc să-şi folosească talentul şi să înfrunte critica celor care nu consideră scrierea de poezii drept o lucrare spirituală importantă, a celor care nu vor sau se ruşinează să-şi recunoască îndoielile, îngrijorările şi durerile, care nu savurează cu adevărat bucuriile vieţii sau nu îşi găsesc timp să le aştearnă pe hârtie.
Dar tu ai reuşit ca, în pofida vieţii tumultoase de soţie şi mamă a şase copii, să-ţi găseşti timp ca să-ţi deschizi sufletul şi să dăruieşti cu generozitate din comorile adunate acolo. Îti multumesc că ai acceptat să devii vulnerabilă, mărturisindu-ţi trăirile, bucuriile şi îngrijorările. Îndrăzneala de a fi sinceră cu Dumnezeu şi cu tine a făcut să mă recunosc în poeziile tale. Ele m-au ajutat să-mi conturez şi să-mi definesc propriile mele sentimente şi atitudini. Au scos la iveală lucruri tainice, care stăteau ascunse în ungherele minţii mele. M-au făcut să-mi văd mai bine păcatele şi să-mi întăresc convingerea că trebuie să schimb ceva ce nu-I place lui Dumnezeu în viaţa mea. Pentru toate acestea vreau să-ţi mulţumesc acum. Doresc ca toţi cititorii acestui volum să se apropie de versurile tale fără prejudecăţi şi preconcepţii şi să le savureze ca pe o apă care se revarsă natural din tine, care spală, uşurează şi încântă sufletul.
Te-am întrebat: "De ce vitamine?". Pentru că sufletul are nevoie de întărire, de "vitaminele" aflate pe paginile Sfintei Scripturi. "Dar de ce har?" Pentru că ne bucurăm de o viaţă creştină din belşug datorită harului lui Dumnezeu.
Îţi doresc să laşi talentul să rodească şi mai departe poezii autentice care să zugrăvească adevăruri valabile pretutindeni şi în toate timpurile, poezii care să dăinuie astfel ca nişte lumini peste veacuri.
Prof. Cornelia Stoica
Pentru Tine, Isuse
Pentru Tine, Isuse
am idei... şi gânduri
ce le îmbrac în SLOVE.
Slove de iubire, slove de jar,
slove de-argint, slove de aur,
slove scumpe, scumpe, de mărgăritar!
Pentru Tine, Isuse
am voce... şi gânduri
ce le îmbrac în CUVINTE.
Rostiri de iubire, şoapte de jar,
cuvinte de clopot, şoapte de cântec,
cuvinte - boabe de mărgăritar.
Pentru Tine, Isuse
am mâini... şi gânduri
ce le îmbrac în SUNET.
Corzi de iubire, vibrează de har,
strune de-argint, picuri de aur,
sunete - stropi de mărgăritar.
Pentru Tine, Isuse,
am ochii... şi gânduri
ce le îmbrac în CULOARE.
Penel de argint, curcubee de har,
culori de flori cu sclipiri de aur,
lumină ca roua de mărgăritar.
Pentru Tine, Isuse,
pentru Tine am totul.
Tot ce sunt, tot ce simt,
tot ce văd, tot ce fac!
Tot ce pot să trăiesc prin dulcele har,
pentru Tine, Isuse, căci Tu,
Tu-mi eşti DAR.
Daniela Mehedinti
Adăpost
Căuşul Palmelor Tale... este leagănul meu!
Leagăn de pace,
Leagăn de odihnă.
Ca un prunc înţărcat, la pieptul iubit
al mamei, în pace şi-n tihnă.
Eşti Cel ce mă ţine în Palmă, puternic şi cald,
Mă treci peste stânci,
în furtuni, mă acoperi.
Căuşul Palmelor Tale mi-e scut şi-adăpost.
Da, Cuibul în care mă aperi!
Mereu şi adânc ocrotit sunt, de orice zdrobiri,
Povara-mi, nicicând
Nu întrece măsura!
Şi, bune, Palmele Tale m-acoperă blând,
Nici frigul nu-l simt, căci Tu mi-eşti căldura!
Daniela Mehedinti
Poetul
A fi poet
presupune o relaţie cu Dumnezeu,
o legătură cu Cerul.
Nu ai izvor
dacă nu eşti conectat la Sursă.
A fi poet
presupune relaţii cu fraţii poeţi.
Sunt tot mai rari!
Dar Sursa nu moare niciodată.
Conectaţi-vă!
A fi poet
presupune disciplina
de-a renunţa la cuvinte care te-alintă.
A renunţa la mândrie,
la vanitate,
la lucruri care îţi dau satisfacţie imediată,
pentru a putea să le alegi
pe cele care presupun
răbdare şi credinţă în aşteptare.
A fi poet
presupune a fi mic şi umil,
pentru a putea pătrunde oriunde
să luminezi şi să mângâi.
Altfel nu ai avea ce scrie.
A fi poet
presupune a avea obiective,
înalte sau nu,
dar a avea un scop în viaţă.
A fi poet înseamnă
să auzi îngerii,
să cânţi cântările sfinţilor,
să simţi inima lui Dumnezeu cum bate.
Daniela Mehedinti